Am să încep cu medicul de familie, pentru că mi se pare de-a dreptu' pur și simplu prin câte trebuie să treci și cât ai de așteptat ca să ajungi la el.
Îți este rău într-o noapte ?! Te dor toate insuportabil ?! Dai la rațe toată noaptea ?!
"Ghinion de neșansă"! Însă, ai toate șansele din lume să ți se spargă fierea-n tine, să faci peritonită, pancreatită și altele de genul.
Te vârcolești toată noaptea, bântui prin casă și te rogi la toți sfinții să se oprească durerea, numeri minutele, secundele până răsare soarele, că deh, unii dintre noi nu dau fuga repede la urgențe.
Pui mâna pe telefon la ora 8 dimineață și încerci să-ți faci programare la medicul tău de familie. Că numai așa merge "treaba", n-ai programare, nu vezi medicul sau el pe tine.
Primul șoc e că-ți răspunde o voce stinsă, deja plictisită și te întrebi "cum naiba am sunat în țară?!", dar te dezmeticești și realizezi că persoana, care-ti pare dureros de familiară, nu-ți vorbește în limba ta maternă. Ok... i called at the right number ...
Explici problema, ceri să vezi un medic, orice medic (de regula sunt cuplati mai mulți într-o clinică și nu e musai să-l vezi pe ăla la care ești înregistrat).
Ți se spune calm, dar ferm că nu se poate mai devreme de două săptămăni. Rămâi mut, firește! Te găndești că poate mori pănă atunci, dar optimiști din fire spunem ok ...
După cele două săptămăni, ajungi în sfârșit în cabinetul medicului. Ți se iau analize și ți se spune că rezultatele vor veni peste șase săptămâni. Orice nimic de analiză durează șase săptămâni la aștia să fie procesată!
Când se împlinesc cele șase săptămâni, suni înapoi la clinică și te asiguri că au sosit. Îți faci din nou programare, care, evident, este peste alte două sau trei săptămâni.
De la primele semne de boală și pănă ajungi să iei tratamentul propriu-zis durează în Anglia două luni și jumătate!
Sistemul ăsta ar prinde la noi dintr-un singur motiv, după părerea mea. Ar concedia definitiv veșnicele și neobositele babe care au transformat mersul la medic într-un job în toată regula. Sălile de așteptare n-ar mai fi arhipline și tu, ăla de dai odată pe an la medicul de familie, n-ar mai trebui sa aștepti câte 3-4 ore pentru o amărătă de adeverință!
Pe de altă parte, pe mine ca individ mă prinde mult mai bine sistemul nostru romănesc. Este ridicol să aștepti două luni jumătate (am auzit și de trei luni jumătate) pentru un nenorocit de tratament. Ca să nu mai zic că este și primejdios.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Postări
Si totusi care este problema? De ce nu te-ai dus la urgenta? Evident ca trebuie sa astepti dca nu este urgenta medicala, cred ca defapt te-ai obisnuit cu romanica, unde cu 10 ron intrii imediat la medic, este foarte bun sistemul lor, daca esti urgenta te duci la spital, daca nu stai si astepti, acum incredibil este cum tu ai reusit sa suporti durerea aia atata timp daca in prima seara nu mai puteai.
RăspundețiȘtergereEra interesant sa te si fi semnat!
RăspundețiȘtergereDaca eram "obisnuita cu Romanica", adica pt orice sa dau fuga la Urgente, cum fac multi de altfel, cu siguranta o faceam si aici.
Care e problema ?! Pai daca esti in stare sa ma intrebi asa ceva, nici nu stiu daca are rost sa-ti mai explic.
Problema e, stimabile, ca boala poate evolua extraordinar de repede. Oricare ar fi ea. Pana iti vezi medicul si pana iti vin rezultatele poti dezvolta tot felul de complicatii si starea ta de sanatate sa degenereze in asa fel incat sa produca "pagube" ireparabile. Ca sa nu mai zic ca sunt boli care-ti dau semne cand deja e prea tarziu. In cazurile astea, pana iti vin rezultatele si pana-ti da medicul tratament, familia iti face de 40 de zile. Capisci, ma friend ?!