Nicoleta Luciu, invitată specială la un concurs de frumuseţe băcăuan

Nicoleta Luciu a fost, sâmbătă, 29 martie, invitată specială la un concurs de frumuseţe desfăşurat la Arena Mall, din Bacău. Ambasadoarea oficială a frumuseţii a creat o atmosferă incendiară împreună cu cele două dansatoare ale ei. Spre deliciul celor prezenţi, Nicoleta Luciu a urcat pe scenă un tînăr spectator, pe care l-a lăsat, apoi, "pradă" celor două dansatoare focoase. După ce l-au dezbrăcat până la jumătate şi i-au dansat în poală, Nicoleta l-a predat pe tînăr înapoi iubitei sale, care a asistat de pe margine la spectacolul sexy.

Concursul de frumuseţe a debutat cu prezentarea celor zece concurente, eleve ale colegiilor băcăuane, care şi-au propus să dovedească atît juriului, cît şi publiului, că merită titlul de Miss Mall 2008 şi premiile consistente puse în joc. Fetele au încercat să facă act de posibilele lor atuuri pe parcursul a patru probe, care au constat în prezentarea unei ţinute casual, a costumelor de baie, de seară şi proba artistică. După proba artistică, fetele au demonstrat că sunt frumoase, înainte de toate. Opt dintre ele au recitat câte o strofă din poezii cunoscute, la care, majoritatea s-au încurcat, o altă concurentă a spus un banc, iar concurenta cu numărul patru a fost singura care a dovedit că poate ceva mai mult decât să înveţe pe de rost caâteva versuri dintr-o poezie. Într-un costum oriental autentic, concurenta cu numărul patru a stîrnit ropote de aplauze cu mişcări languroase din şold.

Decizia discutabilă a juriului şi contestată de public, în ceea ce-o priveşte pe câştigătoarea titlului de Miss Mall 2008, confirmă încă o dată, dacă mai era nevoie, că banala şi mult prea apreciata formula, care irită din ce în ce mai mult spectatorul concursurilor de miss, "frumuseţea interioară" nu este numai un clişeu care se bucură de o popularitate covârşitoare, ci a ajuns să înglobeze o sumă de abilităţi şi laturi ale personalităţii participantelor la astfel de competiţii. Nu de puţine ori am aşteptat cu răsuflarea tăiată desemnarea celei mai frumoase femei, pentru a constata cu dezolare că reala câştigătoare nu corespunde întru totul preferinţelor noastre estetice şi că o mulţime de alţi factori au propulsat-o pe aceasta în vârful piramidei frumuseţii.

Morcheeba - Blindfold

Cubanezii au voie sa-si cumpere calculatoare

Potrivit unui memorandum guvernamental, autorităţile de la Havana au permis cubanezilor să comercializeze, pentru prima dată, computere şi DVD playere. Hotărire luată în urma extinderii reţelei electrice. În trecut, numai străinii şi companiile puteau deţine PC-uri, în timp ce, până în 2007, DVD playerele erau confiscate la aeroport.Acum, cubanezii au voie să cumpere obiectele „de lux” pentru uz personal. Beneficiile tehnologice sunt semnul unei politici economice mai relaxate conduse de actualul preşedinte Raul Castro. Alte utilităţi, precum aerul condiţionat şi toasterele nu vor fi disponibile până în 2009, respectiv 2010.

Faptul că E-ON Moldova lasă frecvent câte jumătate de oraş în beznă pentru ore întregi, iar sistemul electric super depăşit al oraşului Bacău avariază iremediabil aparaturile noastre electronice şi de uz casnic, brusc, nu-mi mai pare atât de ieşit din comun. Până la urmă, se poate şi mai rău. Aşa am ajuns noi, românii, să ne consolăm. Când intri în casă şi te izbeşte un miros de oase arse şi constaţi că al tău calculator de sute mii de lei este în moarte clinică, indicat ar fi să te gândeşti că lumea, în Cuba, încă mai mănîncă la lumina lumânării, la faptul că în Albania, şi nu numai, se trăieşte mai rău ca-n România, şi-ţi mai amiteşti că anual, între unu şi trei milioane de adulţi şi copii, încă mai mor de malarie în Africa ori în alte zone tropicale şi subtropicale. Ba mai mult, imaginaţi-vă viaţa fără internet. Dă bine la psihic.

Pentru o mai buna comunicare cu cei din jur

În dorinţa de a avea o cât mai bună informare despre lucruri care mă pot ajuta, nu doar să ştiu "ce vrăji a mai făcut Samantha" (adică tot felul de filmuleţe funny şi ştiri de doi lei) am dat peste un material interesant despre comunicare.

Fie ca e vorba de relatiile de la birou, fie de parinti, copii sau prietenul tau, lucrurile se intampla in acelasi mod. Ne expunem punctul de vedere. Reluam faptele, detaliile, actorii, tragem concluzia. Si totusi nu dorim sa facem un tablou sau un potret, ci, fara sa fim intotdeauna constienti, introducem in discurs o serie de elemente manipulatoare, menite sa convinga pe intorlocutor de realitatea celor spuse. A vedea prin ochii celuilalti inseamna de multe ori a fi convins ca punctul de vedere al interlocutorului este unul demn de urmat. Chiar daca nu ne dorim sa ne afisam aderarea la opinia respectiva. Sursa

Este incomplet, totuşi, din punctul meu de vedere. Şi asta pentru că oricât de cerebral ai fi şi oricât de bine ai stăpâni arta conversaţiei, lucrurile sunt departe de a fi atât de simple. Sunt oameni care nu sunt pregătiţi să asculte, critici mai ales. Aceeaşi oameni mai bine cad in latura cea mai străfundă a ridicolului şi a penibilităţii decât să recunoască şi să admintă lucruri evidente. Cu ei cum tratezi ? Să-i laşi în imbecilitatea lor ? Ar fi o soluţie. Vorba aia, prostul până nu-i şi fudul ...nu-i prost destul. Dar dacă asta te afectează pe tine, în mod direct, mai poţi face asta ?!

Ricardo Arjona - Duele verte

Când se consideră că ai succes ?

Cineva mă întreba, zilele trecute, cât de realiste mai sunt aşteptările mele de acum cinci ani. În timp ce reflectam asupra anilor trecuţi, mă gândeam cum poate evolua un om. Cu toţii, cred că, atunci când eram copii ne doream să devenim adolescenţi, când eram adolescenţi ne doream să devenim mai repede maturi (pentru a avea banii noştri şi să nu mai depindem de părinţi - ăsta era principalul motiv). Acum că am ajuns oameni mari tot nu suntem mulţumiţi. Ne apasă proiectele personale neîmplinite, amânate spre o zi a viitorului, de cele mai multe ori îndepărtat. Oamenii de la ţară vor să se mute la oraş, cei de la oraş vor în Capitală, iar cei din Capitală vor la ţară. Programul de lucru nu-i niciodată ok, întotdeauna e prea devreme, întotdeauna ajungem târziu acasă şi ne plângem că nu avem viaţă personală.

Nici trendul actual nu ne ajută în vreun fel. Citim de câţiva ani încoace, în ziare, reviste, vedem la televizor, despre personaje considerate de succes. Nu-i amintim pe oligarhi, moguli, etc. Să ne gândim la fătucile care sunt considerate "de succes" din te miri ce. Tot ce au avut de făcut a fost să devină "iepuraşi cu papion". Adică să-şi arate ţâţele în playboy. De acolo au devenit amantele oligarhilor, care le-au făcut cântăreţe ori vedete tv. Odată ajunse aici, presa le menţine urmărindu-le pas cu pas şi informându-ne pe noi, publicul larg, despre ce cadouri au mai primit, despre faptul că-şi fac cumpărături nu ştiu de la ce magazin de fiţe, de obicei (dacă nu musai) din Milano, Paris ori New York. Şi te gândeşti, complexat fiind deja, la orele pe care le pierzi la serviciu, la n ratele pe care le ai la banci şi pe la diverse magazine de electronice, la week-end-urile ratate şi la faptul că deja ai pierdut numărul promisiunilor făcute părinţilor de a merge în vizită...

Revenind, aşteptările mele de acum cinci erau marcate, ce-i drept, de mai mult optimism. Nu-mi propusesem să ajung preşedintele României, nici să calc pe urmele Madonnei, astfel că, dezamăgirile nu sunt atât de mari. În proporţie de 90% sunt, încă, realizabile. Acum sunt mai optimistă decât eram acum doi ani. După lungi cugetări am conchis că "eşti de succes" atunci când te simţi bine în pielea ta. Şi aici intră slujba, anturajul, modul de viaţă şi absolut orice.