De ce suntem o nație vorbitoare de "tutitututu"

Răzvan Exarhu ne spune în Evenimentul de ieri, 7 noimebrie, cum limba de circulație națională "tuti tututu" a fost adoptată cu succes de cei care cred că demnitatea elementară și statura bipedă te pot împiedica să te transformi într-un vorbitor de tutitutututu.

"Tutitutututu este ceea ce ajunge lumea când încape pe mâna nepricepuţilor, este colecţia de frustrări, de prostii, de dorinţe mutilate şi de neputinţă. Este incapacitatea organică de a comunica, proprie unei uriaşe reţele de telefoane extrem de mobile. Dacă ascultaţi cu atenţie zumzetul înconjurător, veţi auzi această formulă fascinantă reprodusă la nesfârşit de milioane de voci, în milioane de formule şi circumstanţe.

Văd scene cu pensionari dezlănţuiţi care se îmbrâncesc ca nişte campioni de wrestling pentru toate rahaturile, pentru cele mai jegoase oferte sau pentru cele mai josnice cauze. Aceiaşi luptători pentru sarmale, aceiaşi arhangheli ai colivei şi mititeilor plimbă diverşi nepoţei prin parcuri, educân du-i şi îngrijindu-i pentru a putea şi ei întro zi, atunci când se vor face suficient de mari încât să scuipe din maşină, să renunţe la respectul pe care şi-l datorează.

Aşa ajung unii să şi mănânce, să şi vorbească, să şi trăiască un tutitutututu continuu, care devine sinonimul oricărei noţiuni. Din moment ce acest înlocuitor universal seamănă întotdeauna cu ceva, obişnuinţa şi lipsa oricărui termen de comparaţie îi oferă statutul de realitate. Nimeni nu stă să analizeze precizia formulării, dacă aduce cu ceea ce li se pare că ar vrea să audă, atunci e bine, ne înţelegem.

Animalele needucate aduc cu nişte oameni, pentru că reuşesc să bălmăjească ceva în timp ce umplu universul de termopane, pensionarii par de treabă pentru că au părul alb şi seamănă cu personajele pozitive din desenele animate, copiii sunt drăguţi pentru că sunt mici, iar mizeria şi urâtul sunt normale pentru că asta e lumea în care trăim. Dacă cineva contorizează cine educă pe cine, orice discuţie pare totalmente exclusă". Continuarea o aveți aici

Declarația unui tată

Joe Jackson: Michael valorează mai mult mort decât viu

Joe Jackson a demonstrat, o dată în plus, dacă mai era nevoie, că nu a dat pe dinafară de dragoste față de fiul său Michael, de pe urma căruia a căștigat de altfel o avere.

Tatăl lui Michael Jackson, Joe, declară după premiera "This is It" că fiul său valorează mai mult mort decât viu. Chiar dacă a dres-o, cumva, după, psihologic vorbind, to say something like this... is just sickness!
Acest Joe nu a fost niciodată prea iubit de fanii lui MJ, care i-au reproșat relele tratamente administrate cântărețului în copilărie. După ultimele declarații la postul american de televiziune Extra, Joe are toate șansele să devină și mai nepopular de atât.

Sursa:Entertainmentwise.com

Despre vaccinuri

Informații pe care le percepem în funcție de ce ne dictează bunul simț

Din categoria "cum să nu le iubești?!"

You know i love cats.
This one is absolutely adorable!

România, țara cu cea mai scumpă mâncare din Europa

Impozit forfetar, concedii fără plată, disponibilizări, reduceri de salarii, scumpiri halucinante care nu au la bază niciun studiu real, cam astea sunt, în mare, măsurile anticriză luate de Guvern.

Din cauza reproșurilor primite pentru că jumătatea lui de neuron, aflată și ea în moarte clinică, n-a reușit să proceseze o soluție optimă pentru a scoate țara din criză, Boc și-a ieșit din pepenii aduși la pachet cu E-uri fără număr din Turcia, Siria și/sau China și odată s-a încordat el, s-a scremut și a clocit o măsură nu anticriză, ci pentru criză, pentru adâncirea ei!

Guvernanții au anunțat ca Taxa pe Valoare Adăugată se va majora cu cel puțin 4 procente din 2010. Pe lângă șomaj și scăderi salariale, românii vor avea de înfruntat și o avalanșă de scumpiri ale alimentelor. În 2010 vom cheltui pe mâncare cu cel putin 20% mai mult decât acum. Și cum creșterea prețurilor la alimente va fi mult mai mare decât majorarea TVA-ului, vom fi țara cu cea mai scumpă mâncare din Europa și cu salariile cele mai mici. Vom mânca din ce în ce mai prost și mai scump.

Koop- Koop Island Blues

O piesă din categoria celor care au fost create special, parcă, pentru după-amiezele de duminică

Români, strângeți cureaua!

Dificultatea situaţiei pe care o avem, dar mai ales a celei pe care o vom avea la anul nu este cauzată numai de fosta guvernare Tăriceanu, de Emil Boc, de guvern, de coaliţie, de PSD, de PDL, de opoziţie, de baroni sau de preşedinte. Adevărul – pentru care poate voi fi luat la palme, ca Patapievici – este că vom suferi din cauza poporului român.

Nu pot să uit nici acum cum, în plină criză a tigrilor asiatici, coreenii îşi donau verighetele pentru a-şi ajuta ţara să iasă din impas. Cum, cât şi pentru ce salariu munceau în acea perioadă. Mi se va spune că noi suntem un popor european evoluat, demn, cu idei, nu un popor de roboţi. Că ne-am câştigat dreptul nostru la democraţie şi la avuţie cu sângele ălora, cum le zice? Eroi?

Materialul îi aparține lui Alexandru Mitache și îl găsiți integral pe blogul sau personal.
Scris, cumva, pe gustul meu și cuprinde, pe alocuri, realități căt se poate de evidente.

Ceea ce nu-i împărtășesc este soluția anticriză, subtil implementată în text, pe care mulți o împărtășesc de altfel. Și anume, ca poporul să strângă cureaua. Astea sunt, în genere, inepții scoase de la înălțimea unei poziții care îți permite să ai un trai decent chiar și pe timp de criză.
Foarte mulți nu realizează că Bucureștiul nu înseamnă România! Pe vremea cand eram eu la facultate, femeia de serviciu de la Mac-ul din București avea salariu de cinci milioane. În Bacău se muncea încă pe salarii de trei milioane jumătate.

Tot poporul să strângă cureaua. Domnu Mitache, dacă nu știați vă spun eu că poporul strânge cureaua de jumătate de an, dacă nu mai bine. (Trecem peste aspectul că acest popor strânge cureaua de când e el!)Românii strâng cureaua de când muncesc pe salarii înjumătățite sau de când trăiesc pe șomajul mizer pe care-l primesc de la stat, în urma disponibilizărilor în masă care au avut loc în ultimele șase luni în România. Da, foarte fain așa. Ce să mai strângă poporul, când juma de țară e șomeră și cealaltă jumătate muncește pe salarii de nimic ?!

Cu ce sau din ce să mai strângă cureaua, stimabililor ?!?! Să nu-și mai plătească ratele la bănci ?! Să nu mai plătească gazul, lumina ?! Să revenim la civilizația din epoca de piatră ?!?! Când românul ăsta primește un salariu de 7-8 sute de lei, chiar și zece dacă are norocul,(repet, nu puneți salariile din București cu cele din provincie), și are (cel putin) 3-4 sute de dat la bancă, vine gazul, lumina, care, mulțumită idioților care ne-au condus și ne conduc de atâta amar de vreme, au un preț de te doare mintea, printre cele mai mari din Europa, mai are și un copil, doi, care țipă de cel puțin trei ori pe zi "mamiiii, tatiiiii mi-e foaaameeee", de unde să mai strângă cureaua românul ăsta, fraieru' ăsta plătitor de taxe și impozite din truda căruia niște băieți "deștepți" trăiesc cum noi nici nu visăm măcar?!?!

Ce repede vă îngrămădiți voi să puneți poporul să rezolve toate problemele. Este și asta o soluție, dar aplicabilă în alte părți, nu în România, nu unde omul a atins, din nou, pragul maxim al sărăciei.

Mai degrabă gândiți-vă la o soluție prin care să-i obligați pe patroni să treacă angajaiților salariul real pe cărțile de muncă și nu cele minime pe economie. Tre' să va găndiți la lucruri serioase, de bun simț și aplicabile în România, nu repede la torturarea romănilor!

Eu una nu vreau să(MAI)ajut țara asta să iasă din impas, nu pe munca mea, pe starea mea mintală și pe sănătatea mea. Nu, deci chiar NU! Plec naibii din țară, plec cââââât mai departe de aici, ceea ce-i sfătuiesc pe toți să facă, pe tineri, bătrânii să se ducă la copiii lor deja plecați și să rămâneți voi cu voi aici, aștia de tot aveți de 20 de incoa' idei crețe!

Marele tanc

Anunț publicitar, în Tulcea

Anunț de mare angajament

Polițiștii vor sporuri și lefuri mari ca să NIMIC!

De câteva zile se tot frăsunesc știriștii pe la televizor că polițiștii ies în stradă. "Săracii" de ei nu vor să renunțe la sporurile de-a dreptul inutile pe care le primesc. Bugetarii ăștia privilegiați, care au lefuri de-a dreptu pur și simplu în comparație cu cei din învățământ spre exemplu, prestează prea puține servicii în folosul cetățeanului pentru a merita acele sporuri și lefuri.

Mă deplasam, săptămâna trecută, pe strada Milcov. Un broscar a învățat în Italia că se conduce pe mijlocul drumului și că, orice ar fi, nu tre' să te dai, că doar ești de la italia și ai venit în vacanță la țară. Eu trag dreapta de volan, mă urc pe trotuar, ca să-l evit pe prost. El n-a mișcat nimic. Probabil nu știa care e dreapta și care e stânga și n-a vrut să riște o pagubă și mai mare. Ori, venind de la italia avea senzația că toate drumurile sunt ale lui și fraierimea/țărănimea de la romanika se va evapora din calea lui.

Bineînțeles că m-a atins și mi s-a oprit în jantă, spate-stânga.
Mă dau jos. Când văd ditamai negreala pe jumătate de aripă mă încearcă instinctele criminale. Mă abțin. (Culmea, da știu!) Mă grăbeam, nu aveam timp să mă cert cu un posibil, mai mult ca sigur, analfabet. Zic, dă asigurarea și hai să ne vedem de drum. Cum zice vorba bătrânească, dacă țăranul nu e și fudul, nu e prost destul.

El cu talente, că de fapt eu am intrat în el, că eu să-i dau asigurarea. Zic, tu ești prost?! N-are rost să reproduc întregul dialog, de menționat ar fi faptul că un taximetrist, care se nimerise să fie în spatele meu, mai avea un pic și-l lua la bătaie.

Nu reușesc să mă înțeleg cu broscarul și ca să evit geamuri sparte, ochi umflați și toate alea, îi spun hai la poliție și vor stabili ăia acolo cine e vinovat. M-a văzut femeie la volan și ce și-a zis, taci c-o fac p'asta. Că el nu merge la poliție, că nu are timp, că oricum eu sunt vinovată și etc. Am stat să-l lămuresc aproape două ore. În spatele nostru, cu vreo 50 de metri, în dreptul intrării în Bazar, se petrecuse un alt accident și niște uniforme făceau măsurători. Mă duc la ele. Îi explic uneia toată tărășenia, cu mențiunea că broscarul nu vrea să-mi dea nici asigurarea și nici la poliție nu vrea să meargă. Uniformele dau din epoleți și îmi spun că dacă nu sunt victime să merg la tamponări, la poliție. Zic, dom le, ce n-ai înțeles, dobitocul nu vrea să meargă la poliție. "N-am ce să fac domnișoară, că eu am de făcut măsurători aici"

Zic e clară treaba, mi-o iau în barbă de nu mă văd. Cum scot eu bani acum din buzunar să-mi fac mașina.

Îi iau numărul de la mașină și mă duc la poliție. Scriu declarația, cu mențiunea că boul nu a vrut să colaboreze în niciun fel, le desenez moartea căprioarei și o predau.
Polițistul se uită pe declarație și
P: - Aaaaa, dar are numere de Italia, domnișoară!
Eu: - Așa, și ?!
P: - Păi, nu vă putem ajuta.
Eu: - ?!?!?! Poftim?! Cum adică nu mă puteți ajuta?!
P: - Păi are numere de Italia și noi nu avem o evidență și nu avem cum să dăm de el.
Eu: - Adică eu trebuie să scot bani din buzunar ca să-mi fac mașina ?!
P: - Păi dacă nu aveți Casco, da. Să depistăm o mașină înmatriculată în altă țară este peste puterile noastre.
Eu: - Dom le, e absurd ceea ce spuneți. Eu dacă fac un accident oriunde, în lumea asta, sunt descoperită înainte s-apuc să clipesc.
P: - Da, aveți dreptate. Dar noi nu avem sisteme, tehnologii, etc.
Eu: - Dacă s-ar fura mai puțin poate am avea și noi. Mulțumesc pentru nimic!

Ce e de făcut într-o astfel de situație ?! Luat număr de înregistrare, cu răspunsul secției de poliție, și dată în judecată Poliția Română!
Jenant! Țara lui Papură Vodă!

Black&White, Heal the world, Would u be there, Childhood, piese compuse într-un copac de la Neverland

Michael Jackson, geniul care mi-a marcat existența. Povestea unui fan

Aveam aproape șase ani când am auzit prima dată de Michael Jackson. Vestea că a apărut un rege al popului ne-a adus-o, mie și familiei mele, un unchi care la vremea aceea era fotbalist. Îmi amintesc că toată lumea îl vedea ca pe un privilegiat, pentru că, în timp ce noi ascultam, într-o atmosferă conspirativă, Radio Europa Liberă – ca toată lumea, de altfel, unchiul meu se plimba în toată lumea cu prilejul meciurilor pe care echipa sa le avea în deplasare.

În 1988, unchiul meu se întorcea după un meci din Franța și, atât cât mintea mea de copil de 5 ani putea să funcționeze, l-am văzut entuziasmat de cu totul altceva decât de fotbal sau de "civilizația de dincolo". Nu-mi mai amintesc dacă s-au întors învingători sau nu, pentru că detaliile referitoare la meci au fost puține, era grăbit să ne povestească de un artist cu un talent deosebit în ale muzicii și dansului. Avusese ocazia cu câțiva ani în urmă să urmărească la nu știu ce televiziune din nu știu ce țară câteva videoclipuri ale lui Michael, însă l-a prins febra odată cu lansarea albumului Thriller.

S-a grăbit să-și răstoarne valiza plină cu suveniruri pentru întreaga familie și dintr-un buzunar secret a scos două casete. Erau albumele Thriller și Bad. Țin minte că prima dată m-a izbit ritmul. Atunci, muzica mi-a dat prima dată o stare. Sunetele pe care le auzeam își făceau loc în mintea mea într-un mod pe care nu-l înțelegeam. Ritmul alert și pe alocuri dur m-a transportat intr-o lume pe care n-o cunoșteam, dar în care percepeam că se petrece ceva grozav. Era ca un orizont care se deschidea și în care găseam promisiuni ale unei vieți pline de lucruri minunate, care abia așteptau ca eu să le descopăr. Atunci s-a infiltrat în mintea mea conceptul de dincolo, dincolo de universul meu mic și limitat de natură și de regimul în care trăiam. Tot atunci mi-a venit în cap cuvântul libertate, nu știu în ce măsură înțelegeam eu acest cuvânt, dar eram sigură că în libertatea aia, traiul spiritual era mult mai grozav decât ceea ce trăiam eu la momentul acela.

În timp ce unchiul meu ne povestea de mișcările uluitoare de dans pe care le avea artistul genial, cum îl caracterizaze el, și încerca, stângaci, să ni le arate, vocea lui Michael își făcea și ea loc în mintea mea. Vocea, a cărei limbă nu o înțelegeam, îmi părea sigură, puternică și se mula perfect pe ritmul acela care îmi făcuseră genunchii să tremure. Trebuia să am acele casete, pentru că simțeam nevoia să le ascult neîncetat. Chiar și să mi le fi dat unchiul meu, nu aveam la ce să le ascult. Singurele aparate pe care le aveam în casă erau un televizor alb negru Snagov și un aparat de radio adus de tata de la ruși. Deja mă simțeam prizioniera acelui corp micuț în care o forță neînțeleasă alesese să mă planteze, dependent de doi "oameni mari", constrânși și ei la rândul lor de un sistem pe care nici ei nu îl înțelegeau.

Am început să dau o mai mare importanță, dacă se poate spune așa, acelui radiou pe care nu era voie să-l asculți, Europa Liberă, cu speranța că voi auzi măcar o piesa a lui Michael Jackson.

A venit apoi revoluția, am intrat la școală și, ușor, ușor, începeau să apară și la noi "noutățile de dincolo".
Când s-a difuzat pe TVR concertul lui Michael Jackson de la București, în 1992, am fost copleșită de emoție. Nu-mi venea să cred că era atât de aproape, că dacă aș fi fost mai mare ori dacă părinții mei erau mai înstăriți, aș fi putut să-l văd în realitate. Emoțiile au fost atât de puternice, încât am urmărit tot concertul cu lacrimi în ochi.

În clasa a IV-a îi umplusem mamei casa cu posterele lui Michael Jackson. Aveam peste tot, făcusem tapet din posterele lui. Deși era agasată să-l vadă pe Michael oriunde se întorcea în casă, mama a înțeles parcă nevoia mea de a-l avea aproape și nu mi-a dat niciunul jos.

Când eram în clasa a V-a, un văr mi-a adus din străinătate o geacă de piele, neagră, cu lanțuri și fermoare multe și pe a cărei spate scria Michael Jackson. Era croită după tiparul gecilor pe care le purta Michael. Vreau să spun că o am și acum, după aproape 15 ani. A fost geaca copilăriei și adolescenței mele.

Prima formă de "chat" a apărut în România, printr-o revistă, Super Magazin parcă se numea, nu-mi mai amintesc exact. Nu știu dacă a fost un concept propriu sau l-au împrumutat din revistele de prin afară, dar mi se părea genial. Diverși tineri trimiteau scrisori la redacția acestei reviste, cu scopul de a-și face prieteni peste tot în țară și de a găsi puncte comune cu alții. Se publicau fragmente, împreună cu adresele de domiciliu. În rubrica dedicată chatului mi-a atras atenția o fată din București, cu vreo 2 ani mai mare ca mine, care spunea că este fan Michael Jackson. I-am notat adresa și i-am scris. Am schimbat păreri, impresii despre videoclipurile lui Michael, dezbăteam toate grozăviile care se spuneau despre el și sufeream împreună. Ne-am scris aproape vreo 5 ani. Devenise cea mai bună prietenă a mea.

În 1996 exista posibilitatea să mi se îndeplinească cel mai mare vis al meu. Să-l văd pe Michael în realitate, cu prilejul celui de-al doilea concert pe care-l susținea în România.
Prietena mea din București, Andreea, deja făcea planuri. Vorbise cu părinții săi și fuseseră de acord să vin la ei. Urma să ne ducă la concert un adult. Eram în extaz, nici că era ceva ce să-mi doresc mai mult.
Hotărârea mamei mele însă a picat ca o sabie pe gâtul meu. Nu vroia să mă lase. Eram disperată. Și Andreea. Nu concepea să meargă la concert fără mine. Mă sufocam, mă simțeam rău fizic, cred că atunci am făcut primul meu atac de panică. Ceva mai deschiși, părinții Andreei erau martorii suferinței noastre și iau decizia să vorbească cu mama s-o convingă să mă lase la București. Îi propuseseră chiar să vină și ea. Aveam 12 ani, să meargă la niște oameni pe care nu-i cunoscuse în viața ei nu încăpea în discuție, să mă lase de capul meu la București nici atât.

Și-așa s-a dus naibii visul meu de-o viață. O lună după concert am fost legumă. o lună n-am vorbit cu mama. Pentru prima dată în scurta mea existență mă încerca ura. Am reușit să trec peste această lovitură gândindu-mă că mă voi face eu mare și voi merge oriunde auzeam în lumea asta că Michael susține concert. Eram hotărâtă să strâng orice bănuț pentru a-mi putea îndeplini visul, chiar dacă asta însemna să merg desculță, cu haine peticite, să-mi car rechizitele la școală într-un sac legat cu sfoară, să scriu pe scânduri de lemn în loc de caiete, nu conta ce sacrificii trebuia să fac. Vroiam să încep de timpuriu strângerea de fonduri, pentru ca atunci când aveam să fiu majoră să am ceva bani puși de-o parte. Doi ani, cred, mai târziu îmi făcusem chiar carnet de economii la CEC și orice bănuț pe care-l aveam îl depuneam. Economiile mele trebuiau să fie la adăpost de orice pericol sau tentație.

Adoptasem, ca orice fan, ținuta vestimentară a lui Michael, frezura, mersul apăsat din videoclipuri, privirea tăioasă din Bad și mișcările de dans. Exersam ore și zile o anumită mișcare. Nu-mi doream să fiu ca el, toată această muncă a mea era un tribut adus celui care a învățat lumea ce înseamnă cu adevărat spectacolul. Vroiam să arăt lumii că îl apreciam pe Michael, că îi apreciam talentul, imaginația și munca.

Vreo patru ani am avut aceeași frezură. Părul prins în coadă de cal la spate și cu șuvițe în ochi. Disperau profesorii când mă vedeau. Eram în clasa a VIII-a când profesorul meu de fizică, teroarea școlii era acel om :), m-a amenințat că mă va tunde dacă nu-mi voi prinde părul ca lumea. O, da! Mă și interesa pe mine tare de părerile lui vis-a-vis de look-ul meu, iar amenințările lui chiar mă lăsau reci, mă simțeam Bad și nu mi-era frică de nimeni. Văzând că-i ignor cu desăvârșire cererile, care oricum mi se păreau absurde, nu înțelegeam de ce-l privește pe el cum mă purtam eu și cu atât mai puțin întelegeam cum cineva putea fi deranjat de niște șuvițe, mă cheamă într-o zi în fața clasei.
Îmi întinde coșul de gunoi să arunc guma. Țin minte că m-a amuzat teribil acel gest. O arunc. Înțelegeam că nu e tocmai frumos să mesteci gumă în timp ce vorbești cu profesorul. După care scoate dintr-un sertar al catedrei un foarfec. Intuind ce avea de gând să facă iau distanță. El mă cheamă înapoi, eu îi zic că nu va apuca ziua aia în care să se atingă de părul meu așa că.. Beat It! A început o semi-fugăreală în jurul clasei. A fost amuzant momentul pentru că nu am crezut nicio clipă că el chiar avea de gând să facă asta, l-am surprins chiar chicotind la un moment dat. În ciuda durității pe care se chinuia s-o afișeze era un om cerebral, cu simțul răspunderii și al umorului.

Michael Jackson a fost un geniu. Și nu doar pentru mine. El a revoluționat lumea dansului, a muzicii. El a ridicat standardul videoclipurilor și spectacolelor live. Nimeni nu mai făcuse ceea făcea el și nimeni n-a mai făcut apoi. A intrat în Cartea Recordurilor ca showman number one al tuturor timpurilor, cu 13 premii Grammy, 13 single-uri clasate pe locul I în topuri și cu vânzări de peste 750 de milioane de discuri în întreaga lume. Prin videoclipurile de la Beat It, Billie Jean, Thriller, Black or White, Ghosts și Scream a transformat videoclip-ul muzical într-o formă de artă distinctă și într-o punte de impact colosală. El a oferit pentru prima dată o poveste de urmărit în cadrul unui videoclip. Michael Jackson reprezintă chintesența muzicii internaționale a ultimilor 30 de ani. Adulat de milioane de oameni, talentul lui Michael Jackson rămâne de neclintit. He is definitely King of Pop and noone will ever take his throne!

Ghosts - cel mai lung videoclip al lui Michael Jackson

Găsiți pe youtube varianta întreagă.

Pe lângă toate astea, Michael a fost ambasadorul păcii în lume. A făcut apel și a militat prin videoclipurile sale la pace, la eradicarea sărăciei, a urii și prejudecăților pentru o lume mai bună, pentru copiii copiilor noștri...

Heal the world


Earth Song


They don't care about us


Din declarațiile pe care le-a făcut Michael de-a lungul timpului, din acțiunile sale, din felul în care vorbea am înțeles că el a fost un copil fără copilărie. Statul în studio de la o vârstă fragedă i-a răpit copilăria după care a tânjit matur fiind. Am auzit în weekend, la MTV, o declarație de-a lui Michael, din urmă cu câțiva ani, în care spunea că se simte copil, că vrea să fie așa și că nu-și dorește să se maturizeze niciodată. Cred că a fost forma lui de autoapărare la toate atacurile și mizeriile care i se întâmplau, formă pe care nu a înțeles-o nimeni. Îndrăznesc să zic că nici chiar familia lui.

În încheiere vreau să le transmit tuturor celor care nu mai încap de tributurile aduse lui Michael Jackson la buletinele de stiri, în diverse emisiuni tv, pe internet, la radio, etc., și blogărașilor care se simt importanți fără motive, să stingă tot și să se culce! Să nu mă comenteze pe mine, pentru că am dreptul să-mi plâng idolul! Să nu ne comenteze pe noi, cei care l-am iubit pe Michael, care i-am recunoscut talentul și i-am apreciat munca, pentru că avem dreptul să-i dedicăm momentul, să-i ascultăm muzica, să îi plângem soarta, să ne plângem nouă însune copilăria, adolescența, și toate trăirile frumoase care s-au însoțit atât de des cu muzica lui Michael.
Puțin respect față de un om care a realizat cât nu veți realiza voi toți la un loc într-o sută de ani, nu în 50!

Atenție! Boală transmisibilă, dar nu la oameni, doar la politicieni

Am dezlegat misterul somnului de veci al politicienilor români! De la ăsta micu au învățat ciumpalacii ăștia să-mi consume oxigenul de pomană:

Vanghelie se documentează pe Goagăl. Sau pe Gagăl. Nu știe nici el exact pe ce

Am intrat pe Goagăl, gagăl, de la firma care-o am pe persoană fizică, care este, și am constatat eu de pe scaunul meu care îl am în proprietate personală că Băsescu nici nu știe ce mic începe să fie. Îl invit în ianuarie 2010 să ma caute la găini, care le am și care și ele este pe persoană fizică! Dacă nu mă găsește, să mă caute la ouă!

Țara mea, mândră grădină

Romanian Top Hits 2009

Ediția a patra a celui mai mare eveniment muzical al anului, Romanian Top Hits, organizat și în acest an de municipalitatea băcăuană, va avea loc pe 1 și 2 august. În cadrul acestui eveniment se vor desemna cea mai buna piesa a anului, cel mai bun artist, cea mai buna trupa, dar și cea mai bună piesă rock, D.J. - The Best Hit și Hip Hop - The Best Hit.

Vedetele vor coborî din limuzine de lux, pe covorul roșu, vor da interviuri și se vor lăsa fotografiate de fani.

Câștigătorii vor fi stabiliți în urma voturilor de pe internet. Perioada de propuneri/ nominalizări este 1-30 iunie.

Pentru ca într-adevăr să fie premiate piesele bune și oamenii care chiar muncesc votați și veniți cu propuneri pe site-ul oficial al evenimentului

Romanian Top Hits, ediția anterioară

Ce-nseamnă să fii șmecher în orașul ăsta!

Mașină de-a lui Umbrărescu, parcată la nici trei metri de intersecția Ana Ipătescu cu 9 Mai.

Cum înmatriculezi maşina fără să plăteşti taxa pe poluare

Soluţie absolut genială!

Contestata taxă auto poate fi ocolită! Tot mai mulţi români îşi câştigă în instanţă dreptul de a înmatricula vehicule fără a plăti statului sume importante.

„Primul lucru care trebuie făcut este să te prezinţi la Direcţia Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor (DRPCIV) fără chitanţa care să ateste plata taxei pe poluare. Acolo, ţi se refuză înmatricularea, pentru că lipseşte de la dosar chitanţa care atestă plata taxei, şi atunci instituţia poate fi dată în judecată cu o acţiune denumită „în obligaţia de a face“, explică Gheorghe Piperea, avocat cu o ex­pe­rienţă de 13 ani.

Cu răspunsul scris prin care DRPCIV refuză înmatricularea, se merge fie la instanţa de contencios administrativ din cadrul tribunalului, fie la cea de drept comun şi se solicită judecătorului să oblige DRPCIV să înmatriculeze maşina fără plata taxei.

Procedură simplă

În motivarea acţiunii, trebuie men­ţionată încălcarea articolului 90 din Tratatul de la Roma, precum şi a articolului 148, alineatul 2 din Constituţia României. Conform avocaţilor, articolul 90 spune că nu poţi stabili pentru mărfurile existente pe teritoriul statului tău un regim fiscal discriminatoriu faţă de mărfurile care vin din spaţiul intracomunitar.

Alineatul 2 din articolul 148 men­ţionează că în conflictul dintre o lege internă şi o lege comunitară are putere cea comunitară. „Şi, atenţie, fără să fii nevoit să te adresezi unei instanţe comunitare, ci uneia naţionale“, adaugă Gheorghe Piperea.
Mai multe detalii aici.

Ce vor femeile ?!?!?! Există un bărbat care ştie!

Femeile au nevoie de protecţie, tandreţe şi penis

.... de Tudor Chirilă

Barbatii stiu asta dar sunt convinsi ca penisul le poate inlocui pe primele doua. Ei nu stiu ca penisul este in multe cazuri primul lucru de care femeia s-ar dispensa in cautarea fericirii. Barbatii uita mereu de tandrete si protectie. Uita pentru ca sunt suficienti, invingatori, virili si lipsiti de nuante. Pana si orgasmul e lipsit de nuante la barbati. Nici macar nu il putem mima. Astfel ca prima intrebare care vine in mintea barbatului inselat este : O fi mai bun la pat ca mine? Apoi invariabil: Are penisul mai mare? Nici prin cap nu-i trece barbatului suficient, invingator si viril ca adversarul care tocmai i-a luat urma prin asternuturile iubitei a avut mai mult timp, a pus intrebari nerostite demult, a mangaiat, a avut rabdare si a ascultat atent cu blandete in privire.

Ce are cheliosul ala cu burta in plus fata de mine? Ala e barbat? Ce dracu are ala in plus? Un penis mai mare? Nu, frate, are mai multi bani! vine invariabil eternul raspuns. Asa e, de multe ori,zicem si noi. Dar nu despre acele femei si barbati vorbim noi.

Nimanui nu-i trece prin cap ca barbatul cu chelie si burta intelege sa pretuiasca femeia de langa el cu disperarea celui care poate pierde ultimul tren. Trecut prin multe, cu cicatrice in suflet si dezavantajat fizic, trecut de prima tinerete el stie ca unica sansa este sa mangaie, sa asculte, sa inteleaga, sa fie atent sa deschida usa inainte ca ea sa sune. Si mangaie, asculta, intelege. Desavarseste un ritual al gesturilor care conteaza, este mereu prezent, gata oricand sa intinda un brat, nu foarte puternic dar mereu oportun. Mai presus de orice nu cere nimic in schimb, cel putin nu in mod evident pentru ca, sa nu uitam, si el e barbat, vanator experimentat.

Cu lacrimi in ochi varsate pe ascuns cand masina ruleaza monoton si ea priveste absent peisajul de pe scaunul din dreapta, femeia va decide sa renunte la penis care ii da fiori de multe ori pe saptamana - nu e de ajuns. . . El, tinar carierist si stresat, conduce si nu intelege ce dracu ar mai trebui sa faca pentru linistea cuplului. Ca doar depune toate eforturile. Trage masina pe dreapta si se usureaza in plin camp. Se urca inapoi fara sa-si aduca aminte ca ea l-a rugat sa-i aduca puloverul din portbagaj. Vor ajunge in curand la munte. Undeva la acelasi hotel se vor intalni cu un barbat jovial trecut de prima tinerete dar cu zambet irezistibil si povesti fantastice.

Femeile au nevoie de protectie si tandrete.
Femeile renunta cel mai usor la penis.
Barbatii renunta la tandrete si protectie.
Acest razboi surd al neintelegerii va da nastere profitorilor . Cine sunt ei? Pe termen scurt: amantii. Pe termen lung: cei intelepti si rabdatori.

Pe drumul de intoarcere el este bucuros si usurat ca ea si-a revenit. E vorbareata si nu mai priveste absenta pe geam. Si zambeste ca in prima zi. E prea neatent ca sa realizeze inceputul sfarsitului.

Pe terasa hotelului barbatul jovial, trecut de prima tinerete savureaza un cognac. . . Pe buza paharului este zahar. . .

Nu l-aş fi suspectat niciodată pe Chirilă de atâta sclipire de geniu. Nu pot să zic decât: bravo lui! Odată ce deţine "secretul" sper că se şi comportă ca atare. Sunt convinsă că mai sunt bărbaţi care au descoperit ceea ce susţine Chirilă, însă lenea, pasivitatea, comoditatea, laşitatea uneori, îi impiedică să-şi urmeze/susţină propriile convingeri. Ceea ce e trist!

Artă și suflet, într-un videoclip

O piesă veche, dar bună la orice vreme. Videoclipul este spectaculos!

Liber la ţepuit băncile!

Dacă băncile au fost în stare de asta, atunci treceţi toate bunurile pe care le aveţi pe numele vostru pe alt nume şi mai daţi creditele înapoi când o să se circule în România ca în Germania! Adică never, că şi drumurile nemţilor să le avem, noi suntem prea nesimţiţi în trafic ca să putem circula în condiţii decente!

Buletin de ştiri sportive, bazat pe deschiloţarea "prezentatoarelor"

Am zis, am crezut, am sperat că, în materie de televiziune, le-am văzut pe toate. Într-un post anterior comentam oligofreniile omniprezente pe sticlă şi spuneam că nu m-ar mira să aud (pentru că nu mă mai uit la tv) că:

- Nikita, fata din canale, îi "scapă" un cap în gură lu' Morar, lui Măruţă sau lui Bendeac. N-a făcut asta, însă, s-a întrecut pe ea însăşi dându-se în spectacol apărând pe platoul emisiunii "Un show păcătos" în sicriu, asta după ce, la OTV, a ameninţat că bea clor. N-a făcut-o nici pe asta. Păcat!

- Cum Naomi îl va viola în direct pe Ianţu. Asta a cam ieşit din schemă, cel puţin până Florin aka Naomi va constata că, în Italia, a dispărut colacul şi a rămas doar gaura. Dar poate e mai sexy gaura lor decât a noastră, cine ştie..

- Andreea Marin Bănică şi Mihaela Rădulescu se păruiesc, în sfârşit, în direct. Asta se mai poate întâmpla, dar după ce Andreei i se va estompa satisfacţia că rivala numărul 1 şi-a futut viaţa şi imaginea cu bună ştiinţă. Eu una o înţeleg pe Răduleasca, cum o înţeleg şi pe Demi Moore, care s-a "combinat" cu Ashton Kutcher, un tip "hot", dar cu 15 ani mai mic decât ea. Doar că Răduleasca are nişte gusturi la bărbaţi de-ţi vine să treci la lezbianism şi şi-a etalat "iubirea" ostentativ şi exagerat de mult, mai ales pentru cineva care ani de-a rândul se stropşea la noi că viaţa de dincolo de micile ecrane îi aparţine în exclusivitate şi că detalii "picante" rămân doar să ne le imaginăm.

Dacă şi voi credeaţi că le-aţi văzut pe toate, vă sugerez să copiaţi linkul de mai jos într-un browser şi să vedeţi nişte "prezentatoare" de ştiri sportive care se deschiloţează pe tot parcursul buletinului de ştiri până rămân în tanga. Acest "show" poate fi găsit pe sticlă în fiecare săptămână, pe sport.ro, sub denumirea de "Goluri şi Goale".

http://www.sport.ro/stiri-despre/stiri-goluri-si-goale

Gilda. Film Noir

Una dintre cele mai tari faze ale filmului!

Gilda a avut un impact foarte mare asupra publicului. Bărbații își doreau s-o aibă, femeile își doreau să fie ca ea.

Protagonista, Rita Hayworth, a fost casatorită cu bărbați celebri și spunea că toți bărbații se gândesc că sunt cu Gilda în pat și se trezesc cu ea.

În Occident a avut un foarte mare impact printre artiști, pictori, muzicieni, actori, regizori, etc.

Filmul în sine nu are cine știe ce acțiune, dar jocul seducator merită toată atenția. Ce vremuri! Flirtul, joaca de-a seducația se rezumă acum, de cele mai multe ori, la o bețivăneală grotească în oraș, glume jenante, și libidoșenii pițipongite.

Dacă nu ați văzut filmul, vi-l recomand.

Pavilionul canceroşilor

„– Adică de ce să trăiască omul o sută de ani? Nu se simte deloc nevoia. Uite cum a fost treaba. Cînd... Allah, să spunem, a împărţit viaţa, el le-a dat tuturor animalelor cîte cincizeci de ani, atît. Iar omul sosi ultimul şi lui Allah nu-i mai rămăseseră decît douăzeci şi cinci.
– Un sfert de secol, cum ar veni? întrebă Ahmadjan.
– Păi, da. Omul se supără: e prea puţin, zice! Allah îi spune: e destul. Omul: e prea puţin! Păi, atunci, zice, du-te singur de întreabă, poate că are cineva în plus şi ţi-i dă ţie. A plecat omul şi iată că întîlneşte un cal. «Ascultă, zice, n-am destulă viaţă. Dă-mi dintr-a ta.» «Bine, poftim. Ia douăzeci şi cinci.» S-a dus mai departe, îi iese înainte un cîine. «Ascultă, cîine, dă-mi din viaţa ta!» «N-ai decît să iei douăzeci şi cinci!» S-a dus mai departe. O maimuţă. A cerşit şi de la ea douăzeci şi cinci. S-a întors la Allah. Acela îi zice: «Treaba ta, tu ai hotărît. Primii douăzeci şi cinci de ani o să-i trăieşti omeneşte. Următorii douăzeci şi cinci vei munci ca un cal. Următorii douăzeci şi cinci o să latri ca un cîine. Iar ultimii douăzeci şi cinci te va batjocori lumea ca pe-o maimuţă...»“

Alexandr Soljeniţîn, Pavilionul canceroşilor, traducere din limba rusă de Eugen Uricariu şi Maria Dinescu, Editura Univers, 2009.

World Clock

Potrivit acestei monotorizări, numărul femeilor de pe planetă este, în sfârșit, mai mic decât cel al bărbaților.
Mai am o șansă deci! Să nu mor fată bătrână. (Mă alint, firește. N-am asemenea griji :P)

Trebuie sa copiați link-ul in browser pentru a putea vedea the World Clock. E un soft, un tool pentru desktop, iar platforma blogspot nu-mi permite să-l afișez într-un mod decent. www.poodwaddle.com/worldclock.swf

If Only You

Deși e cât se poate de comercială, "if only you" e o piesă pe care o ascult de trei zile.

Amenzi de circulaţie " la oha"

Înainte să achitaţi amenzile de circulaţie, bine ar fi să citiţi cu atenţie notificările primite prin poştă şi să vă gandiţi serios la ce făceaţi şi unde eraţi în momentul în care se presupune că radarele fixe v-au surprins încălcând limita legală de viteză. Dacă nu vreţi să îmbogăţiţi nişte "băieţi deştepţi", respectiv o firmă din Cluj care a amplasat radare fixe în mai multe judeţe din ţară, şi care, încă de la începuturile afacerii, au pornit cu "greşeli" sistematice. Specific "româneşte", banii din amenzi nu se duc în bugetul Poliţiei sau al municipiului, ci în cel al firmei. Primăriile redirecţionează banii, încasaţi de Direcţiile de Taxe şi Impozite Locale, către această firmă pentru "investiţiile făcute".

Un ieşean a reuşit performanţa de a fi în două locuri în acelaşi timp. Acest lucru este demonstrat de radarele fixe care l-au amendat pe un tânăr de două ori în aceeaşi zi, ora şi minut. Potrivit legii în vigoare, un conducător auto nu poate fi sancţionat pentru aceeaşi abatere de două ori. "Nu se poate aşa ceva. Este un abuz. Persoana în cauză trebuie să solicite anularea proceselor verbale. Este practic imposibil să fii în acelaşi timp în locuri diferite. Cu siguranţă s-a comis o greşeală. Reprezentanţii poliţiei trebuie să demonstreze acest lucru prin probe şi să dovedească faptul că aparatul era omologat şi verificat metrologic", a declarat avocatul Liviu Bran. Continuare

Unde să-ţi cauţi dreptatea?

Un cetăţean din Oneşti a primit acasă o amendă de circulaţie pe numele fiicei sale, care ar fi fost surprinsă de radar într-o comună din judeţul Ialomiţa cu 20 km/h peste limita legală. Până aici nimic deosebit.

Numai că, fiica omului nu are permis, nu are maşina şi, mai mult, la data primirii amenzii, era plecată din ţară. Continuare

În spatele radarelor fixe de pe raza judeţului Bacău se afla tot firma Codec Spat SRL din Cluj, informaţie confirmată de comisarul Dorin Roman, şeful Serviciului Poliţiei Rutiere Bacău.

Jurnalisti inarmati. Declarati periculosi!

Jandarmii s-au riscat si in acest an sa ne dea arme pe mana. Cele doua unitati, Inspectoratul Judetean de Jandarmi si Gruparea Mobila Bacau, au organizat astazi, in poligonul Gheraiesti, "Cupa Presei la Tir 2009".

Editiile anterioare ale competitiei le-au dat jandarmilor certitudinea ca n-o sa innebunim brusc si n-o sa tragem ca descreieratii, provocand "accidente". Asa ca, ne-au inarmat cu Makaroave si ne-au lasat sa ne luptam cu tintele.

O siguranta nejustificata au prezentat, totusi, sefii din presa care s-au inscris in concurs, ai mei mai exact, si care n-au luat in calcul ca subalternii ar putea suferi, ca tot e criza mondiala si se poarta, de senilitate prematura. Eu, spre exemplu, ma simt foarte confuza in ultima perioada...
Aceasta ipoteza a starnit maaaare veselie in poligon, s-au facut glume si scenarii care mai de care mai amuzante si unul dintre sefi, Claudiu Boangiu aka Poe, radea de mama focului, dar parca nu era rasul lui...

Daca in alti ani, tintele erau ciuruite de la un capat la altul, anul acesta, s-a tras mai mult pe langa. In forma maxima s-au dovedit a fi corespondentul Antenei 1, Marius Fundulea, si ziaristul Codrin Pop, de la Desteptarea. Ei au scos un punctaj identic, prin marcarea unui 10 si a doi de 9 fiecare, care i-a si clasat pe locul I la individual. La categoria "echipe", pe locul I s-a situat Ziarul de Bacau, prin cuplul Razvan Bibire si Claudiu Boangiu.

Lingura de lemn, acordata pentru “performanta” de a nu nimeri tinta, nici macar in afara cercului, i-a revenit corespondentului Radio Romania Actualitati, Florin Filioreanu. “Performanta” a fost atinsa de mai multi, printre care si subsemnata, dar lingura de lemn fiind una singura s-a hotarit sa-i revina lui “nea’ Fili”.
Am un "feeling" ca as fi dat dovada de mai multa dibacie in manuirea Makarovului daca in locul tintelor s-ar fi aflat sefii mei... (glumesc! i think... :-")
In Counter Strike parca era mai usor!
Am, totusi, satisfactia ca trag infricosator de bine cu puscociul. Anul trecut am scos un punctaj "de-a dreptu' pur si simplu". Anul asta nu ne-au mai lasat sa tragem cu pistoalele mitraliera, nu stiu de ce, poate s-or fi prins si jandarmii ca erau niste sefi printre noi si nu si-au asumat riscul. Un simpatic domn colonel a si mentionat, de altfel, ca nu vrea sa dea cu subsemnatul ;)).

Domnu' B, Poe si Ramirez, facem un Counter in retea ?? :D Eu o sa joc de partea teoristilor, deh, obisnuinta de a fi impotriva sistemului :P

The Insider Soundtrack

Lisa Gerrard - Rites

The piano

Din categoria "it's a must".

Annie Lennox

Una dintre piesele mele de suflet. Se potriveşte vremii. Şi stării.

Val de români ucişi în Italia

Un italian i-a băgat unui român cuţitul în inimă
28 Martie 2009

Un român de 24 de ani a fost ucis cu sâgne rece zilele trecute în Brindisi, Italia. Iulian Displas a fost găsit pe jos, într-o baltă de sânge, după ce un italian, care era unul dintre colegii lui de apartament, l-a înjunghiat mortal. Continuare

Val de români ucişi în Italia

Lunile septembrie si octombrie lasa in urma un bilant negru pentru romanii din Peninsula. Monica, Mariana, Elena, Alina, Ionela, Eluta, Felicia: toate romance cu varsta cuprinsa intre 18 si 44 de ani. Toate ucise in mod violent, in mai putin de doua luni.

14 septembrie, Vibo Valentia (Calabria) continuare

Atlas de mitocănie urbană

Acest clip face parte dintr-o campanie Antimitocănie lansată de Radio Guerrilla.



Mai multe puteţi vedea/asculta aici.

Mă enervează medicii!

Mă enervează frigul din spitale şi asistentele nesimţite care au nevoie să fie strigate de trei ori ca să vină o dată. Mă enervează faptul că medicii cei mai dispuşi să ia mită sunt de obicei şi cei a căror competenţă este muuult discutabilă.

Pornind de la o poveste relatată de Jurnalul Naţional, mă enervează că există medici care nu ştiu ce e aia o boală congenitală şi trebuie să le explice pacienţii lor. Dialogul următor a avut loc pe bune potrivit Jurnalului şi eu una nu am niciun dubiu asupra autenticităţii:
Medicul: - Aveţi de mult această boală?
Pacienta: - Da, e congenitală.
Medicul: - Şi, concret, de cât timp o aveţi?
Pacienta: - Păi, doamnă, concret, o am din naştere, pentru că v-am spus doar că e congenitală. Adică din naştere.
Medicul: - Ah, da, aveţi dreptate.

Mă enervează medicii care prescriu pacienţilor cele mai scumpe tratamente.
Mă enervează medicii care, în cazuri de viroze şi gripe, îţi prescriu tratamente inadecvate, total pe lângă ce ai (în sensul ca la viroză şi gripă te pune să iei paracetamol şi la o simplă răceală îţi dă cele mai puternice antibiotice, de cele mai multe ori fără pansament, şi te trezeşti cu tot felul de candide).
Mă enervează cei care prescriu medicamente în doze pentru copii. Asta mi s-a întamplat mie ani de-a rândul, de o gripă mă ţinea şi trei săptămâni la pat, timp în care abia puteam să mă târâi până la baie. Mai era un pic şi a mea mamă mă ducea la Târgu Mureş, pentru tot felul de teste şi analize, pentru a se explica aşa zisa imunitate slabă pe care o aveam, în condiţiile în care se făceau eforturi mari pentru ca eu să am o alimentaţie sănătoasă.

Mă enervează medicii care îi tutu­iesc pe pa­cienţi. Cu cât pacientul e mai în vârstă, cu atât e mai dispus să pri­mească un tratament de "per tu" de la medic. În mod cu totul şi cu totul inexplicabil, cu cât e mai de­par­te de oraş, adică stă la ţară, cu atât e mai tutuit. Şi cu cât mai puţină carte ştie acesta, tot la fel. Se pare că, în ac­cep­­ţia unora dintre medici, există pa­ci­enţi care merită să moară de-a drep­­tul, din cauză că nu ştiu carte sau stau la ţară!

Absolut jenant!

A child voice.. and not only

Tango mood

Watch also: Argentine Tango, The Best Latin Tango, Verano Portenas, Shall with dance

"Stresaţi financiar vă ruinăm armonia"

Cu dedicatie!

Problema ţiganilor, ignorată de români

Martie 2009. Într-o localitate dintr-o ţară cu pretenţii de civilizaţie avansată, membră UE, peste 300 de ţigani trăiesc ca în Evul Mediu. Stilul de viaţă nomad, consacrat în istorie de triburile din Mongolia, se încăpăţânează să caracterizeze şi în Mileniul III, localitatea Poduri, Bacău. Aici se găseşte una dintre cele mai numeroase comunităţi de ţigani din judeţ.

Paradoxul înfăţisează cum este să coexiste, în paralel, tehnologia şi comunicaţiile de ultimă oră, cu numărul celor care trăiesc la cort sau în cămăruţe din chirpici. Cartierul “Valea Şoşii” este lipsit complet de utilităţile specifice erei în care trăim. Nu există electricitate, nici măcar pentru un sistem de iluminat public, apă, canalizare şi gaz. Accesul în acest cartier necesită condiţie fizică. “Drumul” este în pantă. Urcuşul devine iarna de-a dreptul periculos pentru că totul se transformă în derdeluş, iar în celelalte anotimpuri, în mlaştină. O adevărată capcana pentru cei care vor să coboare, mai ales pentru cei mici, care “se încăpăţânează” să păstreze o oarecare frecvenţă şcolară. Cadrele didactice îi depistează cu păduchi şi diverse boli de piele, consecinţe ale lipsei igienei adecvate. “Unde să-i spăl? De unde apă? Îi ţin şi eu acasă şi gata”, spune o ţigancă.

Locuiesc în corturi improvizate şi în căsuţe din chirpici, fără geamuri, cu haine şi naylon pe post de acoperiş. Într-o cameră de maxim zece mp, prin care şuieră vântul, îşi duc zilele între opt şi 15 suflete. Medicul comunei nu a călcat niciodată în mijlocul acestor oameni, o familie întreagă s-a pus singură în carantina din cauza tuberculozei.
“Pe mulţi dintre ei nu i-a văzut niciodată un medic. Pe câţiva copii i-am dus eu la un pediatru. Caut soluţii pentru ca o farmacie mobilă să vină periodic la ei. Sper ca şi medicii “fără frontieră” să se oprească şi pe la noi în deplasările lor. Dacă ne prefacem că aceşti oameni nu există, nu înseamnă că vor şi dispărea. Cât mai mulţi dintre noi trebuie să ia atitudine, altfel nu vom scăpa niciodată de problemele pe care ni le ridică aceştia”, este de parere Diana Albu, învăţătoare la Şcoala “Valea Şoşii” din Poduri, jud. Bacău.

Comuna Poduri a fost dotată, recent, cu un sistem modern de iluminat public. Cartierul Valea Şoşii nu a fost, însă, “prins în proiect”. S-a turnat, cu fonduri europene, asfalt nou-nouţ. Drumul pâna în cartierul de romi nu a văzut de când e el o roabă de pietriş, macar! “Nu pot sa-mi las copilul la scoala ca sa cada pe drum, sa-si rupa ceva. Nu am bani sa dau pe medicamente”, spune şi Carolina Mureşan.
De soarta lor nu se interesează nici măcar Partida Romilor, asociaţiile pe probleme de romi şi nici chiar mediatorii şcolari. “Nici măcar ai noştri nu vin să ne întrebe de sănătate. Mediatoarea de la şcoala vine foarte rar şi atunci să întrebe dacă a mai plecat vreun copil la oraş sau în străinătate”, spune şi Neculai.

În timp ce România îşi ascunde gunoaiele sub preş şi pretinde că nu există, cum face, de altfel, de 19 ani încoace, ţări precum Italia şi Spania se chinuie să ne integreze ţiganii în societate.

Autorităţile de la Roma vor să construiască în taberele de ţigani băi publice.

Institutul Riccardo Massa din Milano oferă elevilor ţigani care frecventează această instituţie un duş şi un rând de haine curate, înainte de intrarea în clasă. Cele două şcoli elementare şi cea medie din institut au 200 de elevi care provin din tabăra de ţigani din via Triboniano, una dintre cele mai aglomerate din Milano.
Tocmai datorită faptului că se află în vecinătatea taberei de ţigani, institutul Riccardo Massa a fost clasificat de prefectura din Milano ca fiind una din institutiile de invatamant cu grad de risc, aşa că primeşte în fiecare an finanţare pentru programe de integrare. Bani pe care directoarea Giovanna Foglia i-a destinat proiectului "apă şi săpun", în colaborare cu o spălătorie.

"M-am gândit mereu că ar putea fi o cale bună pentru integrarea acestor copiii în clasă", a spus Foglia. "Pe de altă parte, copiii din tabără veneau la şcoală cu adevărat murdari: nu se simţeau bine din această cauză, iar colegilor nu le făcea plăcere să împartă banca cu ei". Foglia a mai adăugat că "toţi au aderat la acest proiect cu multă placere". (Sursa: Jurnalul.ro)
Lista exemplelor este lungă.

Parcări neregulamentare, favorizate de incompetenţa şi dezinteresul organelor responsabile

Parcări ce sfidează orice normă de bun simţ şi legea se fac zilnic, de la primele ore ale dimineţii până noaptea târziu, sub fereastra şefului Poliţiei Primăriei Bacău, Ionel Rusu. Bulevardul Unirii din Bacău se află printre cele mai chinuite artere de circulaţie din oraş. Parcări dublate, triplate, sub semnul interzis, pe trecerea de pietoni, în staţia de autobuz, fix în intersecţie, pe colţ, oricum şi cu orice preţ.

Dacă îndrăzneşti să claxonezi, inşi cu cefele groase se dau jos din nişte maşini, la care oamenii cu ocupaţii decente pot doar să viseze, şi rişti să iei o flegmă pe parbriz şi ameninţări de genul "te găsesc! După număr! Îţi las maşina pe butuci!".

Dacă până nu demult, şoferii care parcau regulamentar erau blocaţi de cei care ocupau banda pentru dreapta, cum vii de la Autogară, lipsa atitudinii oamenilor legii le-au dat nesimţiţilor şi mai mult tupeu. Nu de puţine ori am sesizat autovehicule lăsate pe banda de mers înainte. Adică, why the hell not?!
Asta în condiţiile în care, de la fereastra biroului lui Rusu se poate vedea lejer ce se întâmplă pe cea mai solicitată parte a bulevardului.
Mai mult decât atât, Poliţia Primăriei Bacău are şi un serviciu destinat "siguranţei rutiere" care îşi are birourile peste drum, lângă Colegiul Economic "Ion Ghica". "Problema principală o constituie lipsa parcărilor. Apoi, noi nu avem suficienţi oameni şi, din câte am înţeles, nici nu sunt suficiente dispozitive de blocare. Le mai cerem sprijinul celor de la Circulaţie, dar ne spun că nu au nici ei oameni", se explică Rusu. Ca să fie tacâmul complet, pe bulevard a început să se încalce şi linia continuă. "Şmecherii" întorc fără nici o jenă, fără să se asigure măcar, peste linia continuă şi te forţează să opreşti.

Soluţionarea acestei probleme, pare a fi, după aspectele menţionate de organele responsabile, imposibilă. "Am un singur om, cu un singur echipaj în acest serviciu. Din această cauză, ei nu pot lucra decât într-un singur schimb. Să fac angajări nu pot, pentru că sunt nevoit să fac disponibilizări", a mai spus Rusu. Şansele celor
de la Circulaţie de a-şi mări efectivele sunt şi ele cel puţin dificile, dacă nu imposibile. Asta dacă suntem dispuşi să credem că şi cei care sunt şi-ar face datoria cum trebuie!

Asta-i pe sistemul "nu vedem pădurea din cauza copacilor". Ceea ce nu pricepe Poliţia Primăriei Bacău este că, orice problema are mai multe soluţii! Nu avem fonduri, ne reorientăm!

În străinătate, poliţiştii au găsit o metodă de a educa masele cât se poate de ieftină! Se face o poza şi se trimite amenda pe adresa proprietarului maşinei. La 12 ore se mai trece o dată prin zona şi se mai aplică o amendă dacă maşina n-a fost mutată. La câteva amenzi se ridică maşina. Fără scandal în trafic, fără nervi…şi fără contestaţii în instanţă! Simple like that! Nu-i nevoie decât de voinţă şi minimum un neuron, dar care să nu se afle şi ăla în moarte clinică!

Sunt AS în ale şofatului !

Prin intermediul lui Poe, fac un drive test. Am scos 72 de puncte. Scor care, potrivit acestui site, mă face, spre oftica misoginilor, AS în ale şofatului! And I'M A WOOOOMAAAAN !!!

Vă invit să faceţi şi voi testul, e fun :)

Pe sistemul "mortu-i de vină!"

Impotenţi intelectual la toate instituţiile implicate în cazul fetiţei care şi-a prins mânuţa într-un aparat de distribuit dulciuri şi sucuri, amplasat în holul Maternităţii Bacău.

Instituţiile disperate să scape de responsabilitatea acestui caz au luat drept informaţie, "importantă pentru anchetă", părerea jenantă a medicului de serviciu, ginecologul Vladimir Corneleac. Acesta a explicat oricui a avut nervi să-l asculte că, "cel mai sigur", fetiţa vroia să fure". Teorie plecată de la premisa că fetiţa provine dintr-o familie de ţigani şi care a fost preluată imediat, ca un colac de salvare, de toate instituţiile responsabile.

1. "Domnule" doctor, ai dat dovadă de un rasism înfiorător!
2. Nimeni şi nimic nu poate dovedi faptul că fetiţa nu a băgat bănuţul în tonomat! Ceea ce înseamnă că ai aruncat cu nişte acuze gratuite!
3. Fetiţa are 6 ani! Copiii la 6 ani, fie că sunt români, ţigani, albanezi, marocani, etc., NU AU DISCERNĂMÎNT! Nimeni nu poate şti ce era în capul fetiţei în acel moment! Poate a băgat bani pentru un pachet de biscuiţi care se afla pe raftul numărul unu şi când a băgat mâna să-l ia, batonul "Mars" de pe raftul numărul 2 i s-a părut mai atractiv. Având mâna mică a trecut uşor de uşiţele sistemului antiefracţie, care au rolul de a împiedica accesul de la un nivel la altul. Copiii sunt imprevizibili, acum vor ceva, peste cinci minute, altceva! Acum urăsc un lucru, mâine îl iubesc! Or asta nu-i face nişte infractori!
"Domnule doctor", ar trebui să-ţi fie ruşine! Ţie şi tuturor celor care ţi-au preluat teoria de căcat!

Problema Nr. 2

Întrebată despre modul în care va fi sancţionată femeia extraterestru, alias patroana firmei, pentru că a obstrucţionat, pentru jumătate de oră, intervenţia echipei de descarcerare a ISUJ Bacău, timp în care fetiţa a stat, în stare de şoc, cu mînuţa prinsă în tonomat, poliţia a ridicat din umeri şi declară că nu-i de competenţa ei să ia măsuri, aceasta revenindu-le pompierilor.
Vorbesc la ISUJ şi mi se spune că, pompierii nu au cadru legal prin care să poată lua măsuri într-o astfel de situaţie. Spunându-le că poliţia s-a spălat pe mâini, purtătorul de cuvânt al ISUJ Bacău îmi declară, oficial, că "efectivele MAI şi MIRA au obligaţia să ne asigure zona de intervenţie". Buuuun!! Ce înţelegem din asta ?! Că poliţia nu-şi cunoaşte competenţele! Printr-o deducţie logică ajungem la concluzia că pompierii NU au avut parte niciodată de sprijin, în intervenţiile lor, din partea poliţiştilor. Faptul că poliţiştii au stat cu mâinile în sân, atunci când echipa de descarcerare era ţinută la distanţă cu poşete în cap, pe motiv că nu au potenţă, ăstaaa ... competenţă, este un argument suficient de solid care să susţină teoria incompetenţei.

După două ore de la prima declaraţie, IJP Bacău are un moment de inspiraţie artificială. Iese cu o altă declaraţie prin care spune că " de fapt, ştiţi, e de competenţa noastră. Fapt pentru care s-a demarat o anchetă!"
Recunoaşterea prostiei nu poate fi decât un alt argument pentru susţinerea teoriei impotenţei intelectuale.

În concluzie, patroana cretinoidă şi-a bătut joc de voi toţi. "V-a făcut!", cum ar spune băieţii din spatele blocurilor. De rahat!

Asta nu face decât să confirme o altă teorie, care susţine că e de ajuns ca o femeie să ţipe/urle/isterizeze, ca lumea să pice înrobită la picioarele ei!
Mai spuneţi că nu femeile conduc lumea!

Pozitia de capra a organelor o puteti vedea pe Contrasens

Înainte să emigraţi, încercaţi:

Nu aveţi ce să vedeţi la televizor?!
V-aţi săturat de analişti-comentatori care habar n-au câte urechi au?!
V-aţi săturat să aşteptaţi ca guvernul Boc sa înceapă să lucreze?!
Aţi obosit să ghiciţi cine va fi ministru de interne săptămana viitoare?!
România vă plictiseşte?!
Înainte să emigraţi, încercaţi Lista anti-depresie a lui Stash. O chestie funny, primită, prin mail, de la colega Laura şi care "mi-a făcut ziua". Ceea ce sper să vi se întâmple şi vouă. Enjoy!

1. Plimbati-va cu masina. Parcati la marginea drumului, puneti-va ochelarii de soare si scoateti pe geam uscatorul de par. Îndreptati-l catre masinile care vin din fata. Acum numarati cîti soferi franeaza brusc în fata voastra!

2. Reîncarcati automatul de cafea din biroul vostru cu cafea decofeinizata timp de trei saptamani. Cînd toata lumea va fi depasit dependenta de cafea, schimbati-le cafeaua cu ESPRESSO.

3. Daca scoateti bani la ghiseul bancii la rubrica « scopul folosirii banilor » scrieti « pentru marijuana ».

4. Cînd sînteti pe un coridor, sariti în loc sa mergeti. Apoi încercati sa numarati cîte persoane se uita la voi crucis!

5. Daca sînteti la restaurant si vreti sa comandati ceva, cereti « apa plata dietetica ».

6. Sunati-va prietenii cu cinci zile înainte sa mergeti la o petrecere si spuneti-le ca nu veti putea fi prezent din cauza unei dureri de cap.

7. Cînd scoateti bani de la ATM, apucati-va de strigat din toti rarunchii « Am castigat! Am castigat! »

8. Daca va aflati într-o gradina zoologica, luati-o brusc la fuga catre parcare strigand îngrozit « Salvati-va! Au scapat toate animalele! »

9. Daca aveti copii, la masa de seara spuneti-le ca din cauza recesiunii va trebui sa renuntati la ei!

10. La farmacie, cumparati o cutie de prezervative si dupa aia întrebati farmacistul unde este cabina de proba!

Vă garantez că după ce veţi fi încercat toate cele zece puncte din această listă, veţi suferi de orice mai puţin de depresie.

Why women stay single

Ever wonder why ? Watch this:

Auktion - My love

Vitas-Opera2

Nesimţirea nu mai are limite!

Sute de chinezi şi-au făcut un campus improvizat în faţa Ambasadei Chinei de la Bucureşti, unde trăiesc în frig, măcinaţi de boală, fără hrană sau haine de schimb, fără ca autorităţile române sau chineze să le acorde atenţie. “Le-au expirat contractele de muncă sau firmele pentru care lucrau, cele mai multe de construcţii, au dat faliment sau n-au mai avut ce să le ofere. Pe nimeni nu mai interesează soarta lor, nimeni nu-i ajută să se întoarcă la familiile lor. De aproape două luni îndură cel mai cumplit frig posibil, zi şi noapte, improvizându-şi adăpost din folii din plastic şi dormind pe pungi pline de gunoaie. Continuare

Până acu vreo câţiva ani te gândeai să emigrezi pentru a scăpa de nesimţirea fără margini din România. Dar, peste tot e la fel. Cel puţin în aceste vremuri. Lipsa umanităţii mă depăşeşte. Unde să te mai cari pentru a scăpa de atâta nesimţire?!
Pe Marte o fi viaţă până la urmă sau nu ?!

Ceva ce politicienii români nu au să facă niciodată!

Congresmanii americani doresc să-şi îngheţe salariile

Criza econimică mondială îi afectează până şi pe politicienii americani. Astfel, 93 de membri ai Camerei Reprezentanţilor susţin un proiect de lege care le-ar îngheţa salariile, în condiţiile crizei economice. În baza unei legi din 1989 ce vizează creşterile salariale pentru parlamentarii americani, membrii Camerei urmau să aibă o creştere a lefurilor de 4.700 de dolari din 2010. Demersul în această privinţă a fost iniţiat de politicianul republican Ron Paul şi democratul Harry Mitchell şi ar conduce la economisirea de către statul american a 2,5 milioane de dolari. În fiecare an, un membru al Camerei Reprezentanţilor câştigă 174.000 de dolari, liderul unui grup politic câştigând 193.400 de dolari, iar preşedintele Camerei, 223.500 de dolari. (Sursa: NewsIn)

Buget de lux pentru Cotroceni şi pentru Parlament

Cheltuielile de personal din bugetul guvernului Boc aferente celor mai răsfăţate instituţii ale statului sunt cu zeci de procente mai mari decât anul trecut. Nici măcar proiectul de buget al lui Tăriceanu, considerat de actuala coaliţie „nerealist“ pe vreme de criză, nu dădea atâţia bani preşedintelui şi parlamentarilor.

Bugetul prezentat de guvernul Boc în acest an de criză prevede creşteri semnificative ale cheltuielilor pentru autorităţile statului de la cel mai înalt nivel. Nu este vorba despre plusuri acordate pentru investiţii pe care să le facă respectivele autorităţi, ci doar de cheltuieli cu personalul. Astfel, la Preşedinţia României apare la capitolul cheltuieli de personal un plus de 19%, de la 11,4 milioane la 13,6 milioane de lei. Nici parlamentarii proaspăt aleşi nu au de ce să se plângă: bugetul Senatului prevede, la acelaşi capitol, o creştere de 30%, de la 66,8 milioane la 87,2 milioane de lei, iar cel al Camerei Deputaţilor o creştere de 19%, de la 165,1 milioane la 196,9 milioane.

De reţinut că bugetul de stat pe 2009 al fostului guvern, ulterior retras, a fost considerat de actualii guvernanţi „nerealist“, pe motiv că nu a ţinut cont de actualele condiţii de criză, care impun o restrângere a cheltuielilor.
(Sursa: Cotidianul)

Cum recunoşti o "piţi"

În criză de modele, multe fete adoptă un stil ţipător pentru a atrage rapid „băieţii cu bani“. La televizor, în mall sau pe stradă întâlnim adesea ceea ce numim în limbaj familiar piţi­poance. Atitudinea de acest tip este încurajată de societate.

„Decât să muncesc pe salariul lor, de 8-12 milioane, mai bine ca mine, piţipoancă!”, ne-a mărturisit Maria, de 22 de ani, din Bucureşti. Tânăra a absolvit Facultatea de Sociologie şi a lăsat dragostea din copilărie – scrima, pentru a se dedica modellingului. Şi-a schimbat, treptat, vestimentaţia, prietenii şi stilul de viaţă „pentru a fi apreciată”. Continuare

Tichetele de vacanţă ale Elenei Udrea

Nu sunt specialist în domeniu, dar urmând logica, această măsura nu va ajuta pe nimeni.
Pe consumatori nu i-ar ajuta cu nimic, pentru că în vremuri de criză (cînd oamenii n-au bani de rate, întreţinere, mîncare), nu poţi să le dai tichete de vacanţă în loc de salariu!

Pe prestatorii de servicii turistice nu i-ar ajuta cu nimic, pt că măsura asta nu i-ar favoriza decît pe hotelierii care oferă servicii proaste la preţuri mici, şi pe care în nici un caz nu i-ar stimula să crească calitatea serviciilor! Iar hotelierilor care oferă o oarecare calitate şi care s-ar băga, de voie, de nevoie, să accepte astfel de tichete la plată, le-ar aduce nişte valuri de cocălari deghizaţi în “turişti”, care n-au nimic de-a face cu turismul civilizat, care i-ar deranja şi ar strica vacanţa turiştilor normali.

Madam Udrea ar trebui să găsească o formă de a-i obliga pe hotelierii noştri să ofere calitate şi la preţuri după buzunarele noastre. Este stupid să plăteşti în România, unde calitatea serviciilor este aşa cum este, de două ori mai mult decât în Grecia, Turcia sau Bulgaria. De asta trebuie să se ocupe ea, nu de tichete de vacanţă, din a caror realizare "neşte băieţi buni" vor face avere.

Femeile şi şofatul: clip

A fost o vreme când era vai şi amar de bărbatul care îndrăznea să spună că femeile n-au nicio treabă cu şofatul. De când şofez ma confrunt, ca mulţi alţii, cu diverse situaţii în trafic, acord mai multă atenţie celorlalţi şoferi şi mişcărilor pe care aceştia le fac în trafic. N-aş putea să zic că femeile greşesc mai mult decât bărbaţii. La fel de mult greşim cu toţii. Motivele sunt cele care diferă, însă! Cei mai mulţi dintre şoferii bărbaţi sunt nesimţiţi. Dacă n-ar fi atât de nesimţiţi, nu s-ar mai întâmpla atâtea accidente. Pe de altă parte, femeile greşesc din ..."erori de pilotaj". Adică, ele se "prind" mai greu cum e cu o garare, o laterală, nu deţin sau dobândesc greu abilitatea de a aprecia distanţa sau viteza. Ca o paranteză, am stat în spatele unei blonde, blondă pe bune, vreo 10 minute. Nu îndrăznea să iasă dintr-o parcare. Până n-am început s-o stresez, nici că a mişcat ceva. Probabil aştepta să se oprească traficul, ca să treacă ea.
Sunt convinsă că bărbaţii se vor amuza cel mai tare.

Cele mai prietenoase vietăţi de pe planetă rămân animalele!

Prieteniile între oameni se fac greu şi se destramă repede. Fidelitatea este, la rândul ei, că vrem sau nu să recunoaştem, o utopie.
În schimb, animalele au dovedit, de-a lungul istoriei, că sunt în stare de sentimente/acţiuni de care foarte mulţi dintre noi nu suntem.

Încă un exemplu: În anii '70, doi prieteni au adoptat un pui de leu, pe care l-au crescut cu foarte multă afecţiune, devenind adevăraţi camarazi. Când leul a crescut, şi a fost imposibil de întreţinut, cei doi au hotărât să îl trimită în Africa, în sălbăticie, acolo unde ar avea parte de o viaţă normală.

La un an de la "despărţire", cei doi au vrut să îşi viziteze vechiul prieten. Deşi au fost atenţionaţi că leul ar putea să nu îi mai recunoască şi ar deveni violent, cei doi au riscat.

Finalul îl vedeţi în imaginile de mai jos.

Ramona Gabor restilizată, detronată de vedeta porno Eva Kent

Faptul că tinerele care aspiră să devină vedete recurg la operaţii estetice şi la diverse implanturi care grăbesc, în general, orice ascensiune, nu mai prezintă nicio noutate şi nu mai miră pe nimeni. Dacă nu eşti dotată cu silicoane, botox şi alte asemenea "opţiuni" la modă, nu eşti în "trend", nu eşti "pe val", cum se spune în "şoubiz". Marea majoritate dintre ele şi reuşesc să devină "talentate", peste noapte, în te miri ce domenii, şi asta doar pentru că arată precum nişte păpuşi pe care le găseşti, de regulă, în SexShop-uri. Este şi cazul Ramonei Gabor, care s-a dat de trei ori peste cap şi a devenit "modelă", chit că al ei corp n-o prea ajuta. Se ştie, lumea modei e dură! Pare să fi înţeles şi ea, astfel că şi-a tras un "tunning" de-ar face-o invidioasă şi pe Ciociolina.
Doar că debutul pe piaţă al Ramonei restilizate a început cu stângul. Aproape imposibil, nu?! Şi touşi s-a întâmplat. Prezenţa Ramonei în emisiunea "Un show păcătos", cu Dan Capatos, trebuia să se transforme într-o colaborare de lungă durată. Băcăuanca se afla în tratative pentru a deveni asistenta moderatorului show-ului. Însă, proaspătul "tunning" al băcăuancei noastre l-a lăsat rece pe Capatos. Din motive nedeclarate oficial, încă, el a renunţat, pe ultima sută de metri, la colaborarea cu Ramona Gabor. I s-a părut mai atractivă ideea de a o avea drept asistentă pe Eva Kent, mare vedetă în industria xxx. Zis şi făcut. Oana Oprea, alias Eva Kent, şi Dan Capatos au bătut palma. Sora Monicăi Columbeanu a fost luată prin surprindere de această schimbare "de scenă". A luat la cunoştinţă că a fost pusă pe liber cu doar trei zile înainte de începerea emisiunii. Dar! Oana Oprea nu are o soră pe care s-o cheme "Columbeanu". Repede, repede, "diva" de la Izvorani a pocnit din degete şi Ramonica s-a trezit cu o ofertă de a participa la o prezentare de modă, la Cluj. Evenimentul este prezentat chiar de Monica Columbeanu şi este primul la care Ramona urcă pe podium, după cele trei operaţii estetice pe care le-a făcut în decembrie.

Din categoria "de-a dreptu' pur şi simplu!"

Am fost aseară cu un prieten la Curtea Veche.
Ieşim din parcarea crâşmii, n-apucăm să facem 20 de metri, în spatele nostru un ford caravan ne fleşuieşte, disperat, în spate. De pe locul din dreapta mă uit în oglindă. Îmi spun, în gând, what the fuck is he's problem?!. Pe stânga şi pe dreapta maşini parcate. De atârnat pe la maşina în care ne aflam, nu atârna nimic, luminile erau aprinse... Amicul meu se uită la mine, eu mă uit la el, ce vrea ăsta băi, tată?! Ăla în continuare fleşuri-fleşuri, de ziceai că i s-a înţepenit mâna pe semnalizare şi suferă de parkinson. Prietenul, calm din fire, găseşte ceva loc liber pe dreapta, se lipeşte de bordură şi-l lasă pe prost să se ducă. Trece pe lângă noi într-o viteză exagerată pentru străduţa aia şi ne mai face şi nu ştiu ce semne. Ne gândeam acum că o fi rămas fără frâne, îi naşte nevasta în maşină, l-o fi chemat de urgenţă la serviciu, something, anything, care să explice isteria lui.
Ajungem la mica intersecţie. Ne oprim, ne asigurăm şi facem stânga. Vis-a-vis de Ateneu, prostu' cu fordu caravan se parca. Eram în mijlocul unei fraze când l-am văzut pe Schumaker reloaded cum se lupta el cu volanu'. Am uitat şi care era subiectul, nu doar ce vroiam să spun. "Uite unde se grăbea ăla cu fordu", reuşeşte să articuleze amicul meu, la fel de şocat de fază.

Anul trecut, prin toamnă, mă întorceam de la Iaşi. Mă deplasam pe a doua bandă şi trec la un moment dat pe lângă un Touareg, care se deplasa pe prima. Eu îmi văd de drumul meu şi la un moment dat mă simt fleşuită, mă uit în spate, ca din nicăieri a apărut Touaregul în spatele meu şi foarte aproape, atât de aproape că m-am şi speriat. Tot aşa, fleşuri-fleşuri. Încetinesc, pentru că mi-e teamă să schimb, brusc, benzile la 150 de km la oră, mai ales dacă la marginea drumului e un şanţ. Mă dau pe prima bandă, îl las pe om să se ducă, zic nah, omu' vrea să meargă cu 200km/h. Îmi reiau viteza, mă întorc pe a doua bandă şi-mi văd de drum. După vreo cinci km văd Touaregul înapoi pe prima bandă, deplasându-se cu o viteză, probabil, regulamentară.
Până am ajuns la Bacău m-am tot întrebat ce se presupunea a fi sau însemna acea acţiune a şoferului de pe Touareg.
Desigur de bineinteles: fite!
Şi câţi alti idioţi sunt pe drumurile ţărişoarei noastre!

Ce cul sunt!!! Îl am în premieră, în direct şi-n reluare, pe Tarkan de Caransebeş

După vizionarea acestui clip, un amic găseşte de cuviinţă să-i plângă de milă lui Mădălin Ionescu, "ce-a fost şi ce-a ajuns?!"

Şi ce-a fost, mă rog ?!
A fost un ins mediocru, c-un show tv care te făcea să-ţi pui întrebarea dacă moderatorul nu-i cumva senil, ori oligofren! Emisiunile de la Naţional Tv erau pline de nebune care se jurau că au murit şi au vizitat Raiul, apoi Iadul, toate astea sub influenta unui joint savurat impreuna cu soţii Ceauşescu. Waaazzzzaaaaa, nigger?!
Apoi, cu nemaipomenitele-extra-mega-senzaţionalele "făcătoare de minuni". Mama Omida, "cea ma tare operatoare a magiei albe", nepoată'sa, Mercedesa, nora, Crăiasa Luminii, şi tot neamul de cocălari şi pirande, desfăceau, în direct, "cununiile legate", blesteme de moarte şi-ţi aduceau, la uşă, partenerul mult visat, chit că era vorba de George Clooney, Angelina Jolie, Clive Owen, Salma Hayek, Jude Law sau Meg Ryan. Tu aveai obligaţia să te duci în chiloţi, noaptea la 3, lângă un stejar, lângă care trebuia să te speli cu "apă neîncepută" şi să iei copacul în braţe, până te sălta vreo patrulă de jandarmi, agenţi locali sau de poliţie.
Ăsta a fost şi este mai patetic chiar şi decât Diaconescu. Cel din urmă măcar recunoaşte că i-ar trage-o şi lui Mircea Solcanu (gay-ul declarat al telenoveliştilor de la acasă tv), dacă asta i-ar aduce şi mai mult rating.

La trustu' lu' Felix credeţi că acest Mădălin Ionescu face ceva mai deosebit?! De unde atâţia neuroni?! Watch the movie!

Nu mai vreau emisiuni cu cio­bani-someri cu palat, printisori fara me­serii, dar cu Bugatti, curve atarna­toa­re si psihopati

Am niste prieteni care nu se uita la tv. De cel putin doi ani. In urma cu un an s-au mutat in casa noua. Nu stiu daca l-au deschis de doua ori, o data sigur, pentru ca vroiam eu sa vad Mondenii. Au renuntat si la cablu. Si acum ma uit ciudat la ei. Cuuum sa n-ai cablu ?!?! E din categoria "it's a must", chiar daca nu-ti trebuie. (Silly way to think, i know!)

Eu am tv. Am si cablu. Am si pachetul HBO. Am avut doua luni in care nu l-am deschis nici macar sa-mi reglez ora.

In general, televizorul meu merge circa o ora pe zi, si asta de foarte multa vreme. Pana acu vreo juma' de an obisnuiam ca-n ora aia sa casc ochii "In gura presei". N-o mai fac, nu mai am rabdare, cu Badea. E dificil, exagerat de. Daca o opinie e diferita de a lui, cel care a emis-o e un idiot. Poate, dar nici el nu-i Dumnezeu pe pamant.

La stiri refuz sa ma mai uit. Nu mai vreau sa revad Runway Bride cu Stolojan in rolul principal. Nu ma intereseaza ce-o mai zis, ce-o mai prizat, ăstaaa, mancat Mutu. Nu ma intereseaza cu cine si de ce s-a casatorit Chivu. Nu ma intereseaza ce chiloti si-a mai cumparat Monicuta lu' Iri, cum nu ma intereseaza nici ce geanta si-a mai cumparat, cu muuulte zerouri, "Nuti" lu' Basescu, ăstaa.. lu' Cocoş.

Totusi am tv. Si cablu! Si o ora care trebuie umpluta cu ceva! (O sa spuneti "citeste o carte". Va raspund ca am timp anume rezervat pt asta.) Intrebarea intrebatoare e "cu ce?!"

La "sinteza zilei" nu pot sa ma uit, pentru ca Valerian Stan imi provoaca soc anafilactic. E precum o femeie in primele luni de menopauza.
"Buni da' rai", nu. S-a pitzipongit si Morar. Si ma enerveaza Oana Roman!
Daca nu vrei sa vezi filme si stiri de rahat, la Protv n-ai ce vedea dupa 8 seara. Ma rog, in general n-ai ce vedea la Protv.
Canalele HBO parca-mi striga "pick me, pick me!" Aproape ca cedez, dar parca tot o dezbatere as vrea. Sau cel putin un dialog, in limba romana. Mai butonez. Nimic.

Invinsa de manelizarea televiziunilor, trec pe seriale. Pe hallmark sunt cateva seriale politiste bune. Sau cel putin asa mi se par mie. Favoritul imi era "Crimele din Midsomer". S-a incheiat seria lor. Am suferit, pentru ca in perioada respectiva era singura chestie la care ma uitam, si inca cu placere, nu doar ca sa treaca timpul sau ca sa vina "mos Ene". Ma trezesc iar ca n-am la ce sa ma uit la tv. Ar fi Mondenii, dar cum emisiunea nu se difuzeaza in fiecare seara, am ramas cu dilema.

Dar si altii. Cum ar fi prieteni mei care nu se uita la tv de doi ani. Si ceilalti, deloc putini, care au decis sa inchida televizoarele pentru o perioada nedeterminata.

Partea proasta e ca nu intrezaresc lumina de la capatul tunelului. Nu cred intr-o schimbare in bine a programelor tv.
Sensul grotescului l-am inteles cu adevarat uitandu-ma la tv.
Pana nu demult mi-am zis ca le-am vazut pe toate. Pun pariu ca si voi v-ati spus la fel.
Wrroooong, wrroong, wroooong and again wrroong!!

Incepe era isteriilor in tv!
Cu siguranta ati auzit despre amenda pe care a luat-o National Tv pentru o duduie instruita cat se poate de prost, ori care s-a gandit ca-s cracaneaza seful de admiratie pentru talentele ei, profesionale, desigur, daca face ceva iesit din comun. Cum ar fi o criza de isterie in direct!

Pentru cei care n-ati apucat inca sa vedeti un actor ratat:



Chiar daca nu in direct, dar relevant pentru calitatea emisiunilor, doua blonde mai sa se calce in picioare la filmarile emisiunii "Te pui cu blondele", prezentata de Dan Negru. Dupa ce-au daramat diverse lucruri prin platou si au spart un monitor, pe una dintre ele a luat-o salvarea in plina criza de isterie. Motivul?! Prietene fiind, n-au reusit sa se puna de acord care dintre ele e "cea mai de succes pitzi". Asa oameni, asa emisiuni.

Diaconescu era cat pe ce sa fie indesat intr-o pubela, nici nu conteaza daca a fost regizata faza sau nu, important e ca s-a intamplat pe sticla.

Urmeaza sa asistam in direct cum Nikita, fata din canale, ii "scapa" un cap in gura lu' Morar, lui Maruta sau lui Bendeac.
Cum Naomi il va viola in direct pe Iantu.
Andreea Marin Banica si Mihaela Radulescu se paruiesc, in sfarsit, in direct
Si Valerian Stan lovit cu laptopul in cap de Cristoiu care cedeaza nervos
Deci, asadar si prin urmare, chiar nu m-ar mira sa aud ca s-a intamplat si asa ceva la tv.