De ce se umilesc poliţiştii de la circulaţie ?!

N-am să înţeleg niciodată ce anume ii determină pe agenţii de la circulaţie să se umilească pentru 50-70 de lei. Mă îndreptam spre Moineşti zilele trecute şi, la un moment dat, am văzut tras pe dreapta un merţan ultimul "răcnet", cu număr de Bucureşti. Şoferul, un ins la vreo 45 de ani, cu ceafa groasă şi "colorat", ii privea pe poliţişti de la înălţime, chiar dacă el avea 1.55 cm. Agenţii se hlizeau pe lângă el ca proastele la gard. M-am gandit, fireşte, ca insul ii cumpărase. Ii privea cu dispreţ, probabil se gândea şi el la acelaşi lucru ca şi mine: FOMIŞTILOR!! Nesimţiţilor!!! Deşi oarecum conştienţi de faptul că sunt trataţi cu superioritate, de către unul cu două clase mai mult ca trenul (da, ştiu. nici poliţiştii nu au mai multe, ori, vorba unei cunoştinţe, au facut şcoala-n rate), nonşalanţa pe care o afişau m-a făcut să simt, ca niciodată, o mare silă, atît de mare, că mi-a venit să vărs. Trebuie sa ai o doză mare de nesimţire ca să-i râzi şi să-i cânţi în strună celui care te tratează ca pe un bufon şi ţie să nu-ţi pese.

Mă gandeam ce-aş face eu ca agent de circulaţie. Personal nu m-aş coborî atât de jos pentru toţi banii din lume. N-aş suporta nici într-o mie de ani sa şteargă cu mine pe jos un analfabet şi-un frunză verde. Din contră, le-aş da amenda maximă şi le-aş lua puncte la tot pasul, să se-nveţe minte. Să respecte legea şi pe cel care o reprezintă. Dar actualilor agenţi de circulaţie nu le pasă nici de instituţia pe care o reprezintă şi nici de respectul propriilor persoane. Agenţii romani de circulaţie sînt sclavii celor cu bani.