Când se consideră că ai succes ?

Cineva mă întreba, zilele trecute, cât de realiste mai sunt aşteptările mele de acum cinci ani. În timp ce reflectam asupra anilor trecuţi, mă gândeam cum poate evolua un om. Cu toţii, cred că, atunci când eram copii ne doream să devenim adolescenţi, când eram adolescenţi ne doream să devenim mai repede maturi (pentru a avea banii noştri şi să nu mai depindem de părinţi - ăsta era principalul motiv). Acum că am ajuns oameni mari tot nu suntem mulţumiţi. Ne apasă proiectele personale neîmplinite, amânate spre o zi a viitorului, de cele mai multe ori îndepărtat. Oamenii de la ţară vor să se mute la oraş, cei de la oraş vor în Capitală, iar cei din Capitală vor la ţară. Programul de lucru nu-i niciodată ok, întotdeauna e prea devreme, întotdeauna ajungem târziu acasă şi ne plângem că nu avem viaţă personală.

Nici trendul actual nu ne ajută în vreun fel. Citim de câţiva ani încoace, în ziare, reviste, vedem la televizor, despre personaje considerate de succes. Nu-i amintim pe oligarhi, moguli, etc. Să ne gândim la fătucile care sunt considerate "de succes" din te miri ce. Tot ce au avut de făcut a fost să devină "iepuraşi cu papion". Adică să-şi arate ţâţele în playboy. De acolo au devenit amantele oligarhilor, care le-au făcut cântăreţe ori vedete tv. Odată ajunse aici, presa le menţine urmărindu-le pas cu pas şi informându-ne pe noi, publicul larg, despre ce cadouri au mai primit, despre faptul că-şi fac cumpărături nu ştiu de la ce magazin de fiţe, de obicei (dacă nu musai) din Milano, Paris ori New York. Şi te gândeşti, complexat fiind deja, la orele pe care le pierzi la serviciu, la n ratele pe care le ai la banci şi pe la diverse magazine de electronice, la week-end-urile ratate şi la faptul că deja ai pierdut numărul promisiunilor făcute părinţilor de a merge în vizită...

Revenind, aşteptările mele de acum cinci erau marcate, ce-i drept, de mai mult optimism. Nu-mi propusesem să ajung preşedintele României, nici să calc pe urmele Madonnei, astfel că, dezamăgirile nu sunt atât de mari. În proporţie de 90% sunt, încă, realizabile. Acum sunt mai optimistă decât eram acum doi ani. După lungi cugetări am conchis că "eşti de succes" atunci când te simţi bine în pielea ta. Şi aici intră slujba, anturajul, modul de viaţă şi absolut orice.