Problema ţiganilor, ignorată de români

Martie 2009. Într-o localitate dintr-o ţară cu pretenţii de civilizaţie avansată, membră UE, peste 300 de ţigani trăiesc ca în Evul Mediu. Stilul de viaţă nomad, consacrat în istorie de triburile din Mongolia, se încăpăţânează să caracterizeze şi în Mileniul III, localitatea Poduri, Bacău. Aici se găseşte una dintre cele mai numeroase comunităţi de ţigani din judeţ.

Paradoxul înfăţisează cum este să coexiste, în paralel, tehnologia şi comunicaţiile de ultimă oră, cu numărul celor care trăiesc la cort sau în cămăruţe din chirpici. Cartierul “Valea Şoşii” este lipsit complet de utilităţile specifice erei în care trăim. Nu există electricitate, nici măcar pentru un sistem de iluminat public, apă, canalizare şi gaz. Accesul în acest cartier necesită condiţie fizică. “Drumul” este în pantă. Urcuşul devine iarna de-a dreptul periculos pentru că totul se transformă în derdeluş, iar în celelalte anotimpuri, în mlaştină. O adevărată capcana pentru cei care vor să coboare, mai ales pentru cei mici, care “se încăpăţânează” să păstreze o oarecare frecvenţă şcolară. Cadrele didactice îi depistează cu păduchi şi diverse boli de piele, consecinţe ale lipsei igienei adecvate. “Unde să-i spăl? De unde apă? Îi ţin şi eu acasă şi gata”, spune o ţigancă.

Locuiesc în corturi improvizate şi în căsuţe din chirpici, fără geamuri, cu haine şi naylon pe post de acoperiş. Într-o cameră de maxim zece mp, prin care şuieră vântul, îşi duc zilele între opt şi 15 suflete. Medicul comunei nu a călcat niciodată în mijlocul acestor oameni, o familie întreagă s-a pus singură în carantina din cauza tuberculozei.
“Pe mulţi dintre ei nu i-a văzut niciodată un medic. Pe câţiva copii i-am dus eu la un pediatru. Caut soluţii pentru ca o farmacie mobilă să vină periodic la ei. Sper ca şi medicii “fără frontieră” să se oprească şi pe la noi în deplasările lor. Dacă ne prefacem că aceşti oameni nu există, nu înseamnă că vor şi dispărea. Cât mai mulţi dintre noi trebuie să ia atitudine, altfel nu vom scăpa niciodată de problemele pe care ni le ridică aceştia”, este de parere Diana Albu, învăţătoare la Şcoala “Valea Şoşii” din Poduri, jud. Bacău.

Comuna Poduri a fost dotată, recent, cu un sistem modern de iluminat public. Cartierul Valea Şoşii nu a fost, însă, “prins în proiect”. S-a turnat, cu fonduri europene, asfalt nou-nouţ. Drumul pâna în cartierul de romi nu a văzut de când e el o roabă de pietriş, macar! “Nu pot sa-mi las copilul la scoala ca sa cada pe drum, sa-si rupa ceva. Nu am bani sa dau pe medicamente”, spune şi Carolina Mureşan.
De soarta lor nu se interesează nici măcar Partida Romilor, asociaţiile pe probleme de romi şi nici chiar mediatorii şcolari. “Nici măcar ai noştri nu vin să ne întrebe de sănătate. Mediatoarea de la şcoala vine foarte rar şi atunci să întrebe dacă a mai plecat vreun copil la oraş sau în străinătate”, spune şi Neculai.

În timp ce România îşi ascunde gunoaiele sub preş şi pretinde că nu există, cum face, de altfel, de 19 ani încoace, ţări precum Italia şi Spania se chinuie să ne integreze ţiganii în societate.

Autorităţile de la Roma vor să construiască în taberele de ţigani băi publice.

Institutul Riccardo Massa din Milano oferă elevilor ţigani care frecventează această instituţie un duş şi un rând de haine curate, înainte de intrarea în clasă. Cele două şcoli elementare şi cea medie din institut au 200 de elevi care provin din tabăra de ţigani din via Triboniano, una dintre cele mai aglomerate din Milano.
Tocmai datorită faptului că se află în vecinătatea taberei de ţigani, institutul Riccardo Massa a fost clasificat de prefectura din Milano ca fiind una din institutiile de invatamant cu grad de risc, aşa că primeşte în fiecare an finanţare pentru programe de integrare. Bani pe care directoarea Giovanna Foglia i-a destinat proiectului "apă şi săpun", în colaborare cu o spălătorie.

"M-am gândit mereu că ar putea fi o cale bună pentru integrarea acestor copiii în clasă", a spus Foglia. "Pe de altă parte, copiii din tabără veneau la şcoală cu adevărat murdari: nu se simţeau bine din această cauză, iar colegilor nu le făcea plăcere să împartă banca cu ei". Foglia a mai adăugat că "toţi au aderat la acest proiect cu multă placere". (Sursa: Jurnalul.ro)
Lista exemplelor este lungă.